
Da, hai rămâi cu… nevastă-ta, ca să parafrazez un cântec la modă. Da, dragule, du-te la ea, la cea pe care nu ai considerat-o suficient de bună încât să n-o înșeli, cea despre care în fiecare zi afirmai că este o femeie rea și nebună, cea care ți-a mâncat sistematic ficații timp de șase ani, deși ție ți s-au părut șase milenii, cea care te-a spălat (prost) și te-a hrănit (otrăvit) cu dedicație, dar care a uitat să-ți adreseze o vorbă caldă, să-ți ofere o îmbrățișare sau un umăr de sprijin… Bineînțeles, asta dacă este să mă iau după ce spui tu, că versiunea ei nu am apucat s-o aflu și, sinceră să fiu, nici nu mă interesează. O femeie care s-a legat la cap cu tine își merită soarta. Căci orice femeie își dă seama ce hram porți după primele zile (și, mai ales, nopți) petrecute în compania ta. Așa cum am făcut-o și eu…
Măi, băiete, ține minte ce-ți spun eu, fosta ta amantă. Nu vorbești de rău niciodată femeia pe care ai ales-o să te însoțească. Dacă ceva nu mai merge, renunți la relație. Dacă nu vrei să renunți la relație, dar ești duplicitar, măcar îți ții gura și nu te transformi într-o țață de mahala. Dacă nu poți renunța la relație, și totuși te îndrăgostești de altă femeie (așa cum mi-ai jurat tu mie), îți ții gura, înțelegi? În orice situație te-ai afla, prin faptul că înșeli deja încrederea unui om este un mare semn de întrebare, așa că nu înrăutăți lucrurile vorbind urât de femeia pe care, chiar dacă nu știe, o calci în picioare. Ține-ți gura!
Da, știu, voi sunteți mereu victime… O să spui că sunt supărată că te-am prins mințindu-mă… Eu știam că tu minți, eram conștientă din momentul în care m-am îndrăgostit de tine, dar speram într-o urmă de lumină în sufletul tău, chiar credeam că ești sincer când mi-ai spus, la rândul tău, că te-ai îndrăgostit și că situația în care ești de așa natură și nu-ți permite, deocamdată, să te eliberezi de legături și minciuni.
M-am înșelat… da, am tupeul să fiu dezamăgită din postura de fostă amantă, ce zici de asta? Sunt de condamnat că am sperat că în sufletul tău pot găsi puțină sinceritate? Că ți-am acordat o șansă? Că iubirea pe care o declarai este reală și, ca orice sentiment pur, va face lumină în jurul său și te va curăța și izbăvi de ipocrizie și meschinărie? Probabil că da… Nu mă înțelege greșit, nu sunt eu în măsură să arunc cu piatra și nici nu o fac, dar asta nici nu înseamnă că o să-ți accept vreo măgărie… Nu, băiete, nu am nicio obligație, spre deosebire de tine, înțelegi? Așa că, până una-alta, rămâi cu nevastă-ta sau, de ce nu?, cu mă-ta!
Dina