De când se știa, era împotriva aventurilor, cu atât mai mult dacă era vorba de aventuri de-o noapte, acele one night stand… Amalia era fată serioasă, absolventă de Litere, cu un job la fel de serios într-o corporație oarecare, ceea ce-i reducea timpul personal la maxim. De aceea, majoritatea interacțiunilor ei sociale, când nu se întâmplau pe net și atunci doar cu câtva prietene, aveau loc la serviciu. În bucătăria strâmtă a departamentului lor, în pauza de masă, fetele de la marketing, vesele ca niște vrăbiuțe, cochetau cu băieții de la IT, mereu puși pe șotii nu tocmai inocente. Numai ea nu făcea parte din nicio gașcă – era asistenta managerului – dar asta nu o împiedica să se amestece printre ceilalți și să răspundă, reținut, desigur, tuturor. Dacă ar fi fost după ea, nu ar fi ieșit însă din spatele monitorului, dar teama că s-ar fi putut izola și rămâne singură fusese, până la urmă, mai puternică decât timiditatea.
Visa – cum altfel? – în clișee, la un tânăr la fel de timid și atent ca ea, frumos precum o fată mare și dispus s-o curteze ca la carte, cel puțin câteva luni și alături de care să devină femeie numai după ce el îi va fi pus pe deget inelul de logodnă.
Când venise Adrian, noul coleg de la IT, tânăr, dar deja trecut prin viață, cu privire directă, la capătul căreia te împungeau direct în suflet doi ochi negri și jucăuși, cu părul rebel, alură de rocker și cu un tatuaj delicat în formă de pasăre în zbor (poate prea delicat pentru un bărbat) undeva la încheietura mâinii stângi, Amalia încă mai visa în gol, fără să vadă și fără să înțeleagă nici măcar cele câteva apropouri pe care, de-a lungul timpului, i le făcuseră, mai mult accidental, unul sau altul.
Adrian scanase rapid pe toată lumea și înțelesese în câteva zile cum stă treaba și care este ierarhia (cea informală, despre care nimeni nu vorbește deschis, dar pe care toată lumea o respectă instinctiv) și hotărâse să se situeze drept în vârful ei. Iar pentru asta organiză o petrecere „ca să ne cunoaștem mai bine”, chiar la el acasă, unde invitase pe toată lumea, inclusiv pe ea, ea cea căreia încă nu reușise să-i pună nicio etichetă.
