Ne-am îmbrăcat și am plecat la teatru. Ea, supărată că nu îi cumpărasem de la farmacie o periuță de dinți nouă și eu, bosumflat pentru că situația mi se părea absurdă.
Așa botoși ne-am suit într-un taxi și, vreme de 25 de minute, nu ne-am adresat nici măcar o vorbuliță. Taximetristul alerga pe străzile capitalei, oprea la semafoare sau le sărea, în funcție de cum avea chef. Fără să vreau, mi-am dat seama că ne cam plimba de ceva vreme și ocolea cu bună știință adresa la care trebuia să ajungem.
Acela a fost momentul în care am profitat și m-am răcorit. Spre surprinderea mea, soția a început să-i țină lui partea, ba, mai mult, a spus că ei îi place plimbarea și că o amuză cât de prost sunt. M-am certat iar cu ea, acolo în mașina acelui nenorocit și, după ce am devenit un pachet de nervi, i-am cerut deșteptului să oprească, am coborât și le-am urat călătorie sprâncenată ambilor cretini.
Nici nu am apucat să-i înjur bine, că taxiul a și dispărut fără urmă. Inițial, mi-am continuat drumul și m-am gândit că o să ajung la teatru, loc în care o să aterizeze și ea, dar nu a fost să fie așa. Am ajuns cu o altă mașină, am ajuns și ea nu era acolo. Am încercat să o sun și pauză, nu mi-a răspuns nici atunci și nici toată noaptea.
Am sunat la poliție și am încercat să le explic cum a dispărut soția mea, dar ei m-au sfătuit să mă liniștesc și să aștept să treacă o vreme, mi-au explicat că este necesar să treacă câteva ore bune până pot ei să preia cazul. Asta chiar nu am înțeles-o, păi ce așteptau, să-și consume cei doi actul sexual, nu era evident?
Toată noaptea m-am învârtit prin casă și prin fața blocului și iar prin casă și mai apoi am încercat să sun iar și toate acestea până spre dimineață, pe la ora șapte, când, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic, soția mea s-a întors acasă. Mi-a spus că a dormit la o prietenă, că pare incredibil, dar ea asta a făcut și că acum vrea să doarmă din nou și acasă. Se simțea obosită, o epuizase cearta noastră și asta nu îi dăduse pace toată noaptea.
Of, am înțeles-o perfect, nu am prea crezut-o, dar nu aveam nici cea mai mică dovadă că lucrurile ar sta în alt fel, așa că am îngenuncheat în fața ei și mi-am cerut scuze. La întoarcerea de la teatru, intrasem într-o farmacie și îi luasem o periuță electrică, una scumpă, cea mai scumpă periuță pe care am găsit-o. Știam că se va întoarce și că acest cadou o va mulțumi. În plus, de unde să fiu eu sigur că peste noapte nu a făcut… oral.
Acum suntem iar fericiți, suntem pregătiți să ne reluăm relația perfectă.
Morala: O periuță cumpărată la timp te scutește de nenumărate probleme!
