Secrete de soție: „Nu mi-e rușine să recunosc că am o relație clandestină!”

Mi-am luat viața de femeie măritată în serios. Pentru mine, a fi soție nu este doar un „rol” (știți cum se zice, „rolul de soție”), ci este însăși viața mea. Am grijă la îndatoriri, obligații, responsabilități și mă feresc ca de moarte de tentații… După niște ani în care mai că nu ștergeam cu poalele rochiei locul unde urma să el să pășească și mai că nu-i lingeam pantofii, doar ca lui să-i fie moale și bine, fără să vreau, am fost martora unei discuții între el și cel mai bun prieten. Am ajuns mai devreme acasă și el vorbea la telefon atât de tare, că răsunau pereții întregii case. Așa că nu a auzit ușa de la intrare, iar eu, paralizată de râsul și avalanșa vorbelor lui, am rămas blocată, ascultând împotriva voinței mele, cu un sadism și o curiozitate morbidă, de care nu mă credeam vreodată în stare.

Auzi, dar pe femeia cu ochi de pisică și brațe subțiri, îmbrăcată în negru și tunsă scurt, o știi? Da, mă, c*aie, aia după care li se scurg ochii tuturor fraierilor… Și pe aia am f*tut-o, bă. De mai multe ori… acum, adevărul este că e bună, frate, ce să fac… așa că m-am combinat cu ea. Normal că nevastă-mea nu știe, ce, ești prost?… Cum să afle, mă?… Păi eu sunt desene animate sau cum, stau să mă prindă ea când mi-o trag? Să fie ea sănătoase cu câte nu am fost până acum, dar uite că mâța asta mi-a cam pus capac… Am o relație cu ea, mă, da, clandestină, cum vrei s-o numești, și, știi ceva? Nu mi-e mă, c*aie, rușine să recunosc! Cum, mă, și față de nevastă-mea? Bă, da ce te freacă pe tine atâta de ea, ă? Că intru la idei, ia vezi…. și-n plus, știi ceva? Ce, p**a mea, mă fredonezi la melodie, să știi că și-o merită… S-a transformat într-o gospodină, mă, în curând, își pune șorț și basma, o să vezi tu. Ce naiba să fac cu o astfel de arătare? Nici nu mai sunt sigur că are veveriță, știi ce zic? Hahaha… Hai, mă, nu fi prost…”

Acel moment extrem de vulgar și mai scârbos decât o fosă a marcat o schimbare radicală în viața mea. Nu a fost singurul de acest fel, dar a fost singurul care mi-a dat jos de pe ochi un văl atât de gros și a făcut-o cu atâta brutalitate, că mă mir că nu m-a doborât la pământ. La propriu și la figurat. Și acum, stau și mă întreb, oare câte dintre soții, în general, nu trăiesc vieți la fel de mistificate precum a mea? Câte soții nu au nici cea mai vagă idee despre ce se întâmplă cu adevărat în viața soților lor, trăind într-o mocirlă de minciuni dezgustătoare? Nici nu vreau să mă gândesc…, deși ele ar trebui s-o facă.

Deschideți ochii, dragi soții!

Irma

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord