Secrete de soție: „Amanta bărbatului meu e mai grasă decât mine. Nu mai înțeleg nimic…”

Am pățit-o eu, pe pe pielea mea. Dragilor, mărturisirile mele nu sunt în ordine cronologică. Știu că data trecută v-am promis o altă poveste, dar acum mi-am adus aminte de acest episod din viața mea și nu am cum să-l mai tăinuiesc.

Una dintre amantele bărbatului meu era o femeie plină, cu forme mai mult decât generoase. Ce să mai, era o femeie grasă de-a dreptul. Nenorocirea face să aflu chestia asta când, odată, am dat odată nas în nas cu ei, într-o după-amiază când îl credeam la muncă, iar el pe mine la soră-mea, în cealaltă parte de oraș. Și mai că nu ne ciocnim la intrarea într-un restaurant de fițe nou deschis, unde mă adusese soră-mea ca să-mi facă o surpriză pentru apropiata mea zi de naștere și unde nici prin vârful capului nu-mi trecuse că o să am parte, într-adevăr, de o surpriză mult peste așteptările ei.

Dânșii, de mânuță, ca doi îndrăgostiți adolescenți dornici să scape mai repede de coșuri, ciripind din vârful buzelor, mai ales dumneaei, o femeie rotundă, cu curbele exagerat de… curbate și evidențiate de materialul supraelastic și supramulat pe valurile indecente și asimetrice de excrescențe cărnoase și nu tocmai fragede, așadar de mânuță țopăiau – vorba vine – că ea mai mult de rostogolea – către masa ce părea a fi fost deja rezervată. Machiată strident, își țuguia și alungea boticul ca o pițipoancă, deși era de două ori mai voluminoasă decât una standard, pentru a naște toate diminutivele pe care orice dicționar serios le-ar vomita imediat. Dar se pare că acestea aveau asupra soțului meu rol de mantră, căci o privea ca-n transă, complet vrăjit de apariția atipică de lângă el, dar care, într-un mod pe care eu, ca femeie, nu mi-l pot explica, emana senzualitate brută, animală.

Ne-am oprit fața în față, el livid și ea roșie, iar eu scoțând deja pe urechi un fum gros, amenințător. Noroc cu soră-mea care, cu o prezență de spirit de invidiat, m-a tras brusc din calea prăpădului, m-a trântit pe primul scaun și mi-a promis că vorbește cu ea cu el.

Iar eu m-am supus, ruminând în gând, cum de naiba se repetă istoria și cum de naiba a putut bărbată-miu să-mi prefere o femeie evident mai grasă, mai necioplită, mai vulgară și mai dintr-o bucată decât mine.

Nu am avut nervi să aflu ce i-a spus soră-mea sau ce a mințit el, de fapt, nu prea mă mai interesa nimic atunci, încă aflată sub impactul șocului, inimic în afară de acest mister… căci dacă un bărbat își face o amantă, aceasta ar trebui să fie măcar cu cinci minute mai frumoasă, mai deșteaptă, mai cu două capete, mai… ceva decât soția, nu? Că atunci ce rost ar avea toată complicația, toată zbaterea, tot efortul, toată cheltuiala? Dar se pare că m-am înșelat amarnic crezând asta, bărbații gândesc complet diferit… Și parcă ghicindu-mi gândurile, soră-mea mi-a luat mâna, m-a privit în ochi și mi-a zis direct, fără menajamente.

– Are o singură mare, dar ce zic eu mare, copleșitoare calitate. De necontestat, de necombătut…

– Ce?

– Nu este… tu!

Irma