
Despre iubire necondiționată și căsnicie vreau să vă vorbesc azi. Despre generozitatea pe care o simți înainte de a face pasul definitiv și despre siguranța pe care o ai. Despre cum crezi că poveștile clasice ale căsniciilor eșuate din jurul tău nu au nimic de-a face cu voi și nici nu ar putea vreodată să aibă. Despre inocență și pasiune, nepervertite, infinite… până la proba contrarie.
Secrete, dar și adevăruri. Când m-am căsătorit, simțeam cum unicorni roz îmi ronțăie inima. Eram convinsă că eu nu voi fi niciodată înșelată pentru că noi suntem unici. El e unic, eu sunt unică… iubirea noastră este unică și mie niciodată nu mi se poate întâmpla nimic din mizeriile care, în mod evident, li se întâmplă altora. E ca atunci când gonești cu mașina cu 180 de kilometri la oră pe un drum de țară, fără să-ți pui centura și fără să-ți faci griji pentru că, nu-i așa?, accidentele li se întâmplă mereu… altora!
Așadar, când m-am căsătorit, eram convinsă că pe mine nu o să mă înșele niciodată și că avertismentele prietenelor mele nu erau decât rezultatul invidiei și egoismului lor. Eram convinsă că viitorul meu strălucește și nu are nimic de-a face cu acreala lor blazată. Ba, mai mult, prin absurd, mă gândeam că dragostea mea este atât de puternică, de pură și de completă, încât și dacă l-aș vedea vreodată însoțit de altă femeie, eu tot l-aș iubi. Căci asta e iubirea adevărată, necondiționată! Da?
NU!
Realitatea m-a izbit cu atâta putere peste ochi, încât am avut senzația că m-am ciocnit frontal cu un marfar. Nu numai că m-a înșelat la scurt timp după căsătorie, dar a făcut-o pe față, fără să se obosească să se ascundă sau să mă mintă, încât atunci când chiar l-am văzut pe stradă de mână (!) cu acea altă femeie, am simțit nu că-l iubesc bla bla, ci că turbez. Niciunul dintre noi nu s-a ridicat la înălțimea clișeelor pe care le mestecasem cu doar puțin timp în urmă, ce dezamăgire!
Vreți să știți ce-am făcut? M-am proptit în fața lor. El s-a oprit surprins (nu șocat, doar surprins), ne-a făcut cunoștință folosind numai numele mici, s-a scuzat față de prințesa ce-l însoțea nevinovată ca o divă proaspăt lansată și m-a luat deoparte, asigurându-mă că sunt o doamnă și că vom discuta despre ceea ce se întâmplă în privat și nu pe stradă, ca niște mahalagioaice de carter mărginaș. Și ce credeți că am făcut? Am acceptat propunerea lui, m-am dus să-mi iau la revedere de la mimoză astfel:
„Sper că știi că X e căsătorit cu sora unui boxer profesionist și, în plus, plătește patru pensii alimentare. Mai mult, ultima lui amantă este acum la spital pentru că a procopsit-o cu… și i-am înșirat câteva boli venerice. Așa-i că nu știai? Nici ei nu i-a spus, săraca… Hai, pa!”
Și-am plecat. Acasă – desigur – scandal și divorțul pus pe tapet. Am stat separați mult timp atunci, fiecare a avut alte relații și, când am decis să ne vedem, în sfârșit pentru a pune capăt situației ambigue dintre noi și să mergem odată la notar să semnăm divorțul… ei, bine atunci…
Dar asta este o altă poveste…
Irma
[…] eu, pe pe pielea mea. Dragilor, mărturisirile mele nu sunt în ordine cronologică. Știu că data trecută v-am promis o altă poveste, dar acum mi-am adus aminte de acest episod din viața mea și nu am […]