„Amantul soției mele o are mai mică decât mine…”

Am citit articolul Irmei „Secrete de soție: Amanta bărbatului meu e mai grasă decât mine. Nu mai înțeleg nimic…” și mi-a trebuit ceva să înțeleg la ce se referă… E ca și când aș spune că amantul soției mele o are mai mică decât mine și atunci, automat, eu nu înțeleg cum de îl preferă pe el, dincolo de problematica pe care orice adulter o presupune. De parcă o femeie sau un bărbat s-ar rezuma la o singură trăsătură, ce-i drept, ridicată de către societate la rang de standard obligatoriu. Cu alte cuvinte, cine nu corespunde poate zbura cu un șut în c*r la coșul de gunoi. Un fel de rebut cu care nimeni nu are ce face, căci nimic altceva nu mai contează dacă tipa nu este aproape anorectică și dacă tipul nu-și pune scula pe umăr de mare ce e.

Cred că degeaba am parcurs mii de ani de evoluție, dacă am ajuns în acest punct în care etichetăm atât de superficial oamenii. În acest punct în care tehnologia a preluat frâiele, ea fiind cea „smart”, iar noi ne mulțumim cu instinctul primar de supraviețuire și, desigur, cu cel de înmulțire… În acest punct în care atât femeile, cât și bărbații se consideră reciproc doar prelungiri (precum în bancul ăla stupid), adesea inutile, ale propriilor organe sexuale, în acest punct la evoluției (sau involuției, mai bine spus) în care nu ne deranjează atât lipsa de fidelitate într-o relație și modul în care aceasta a fost terfelită, cât faptul că ne sunt preferate persoane pe care le-am etichetat rapid, considerându-le, prin prisma unicii unități de măsură de care dispunem, automat inferioare… cu alte cuvinte, vorba cântecului „ce are ea?” că doar e grasă și asta automat însemnă că nu dăm doi bani pe ea sau, parafrazând, „ce are el?”, că sculă nu prea.

Ce trist, nu?

Un bărbat

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord