Sună ca scenariul unui film apocaliptic, dar cercetătorii au calculat cât timp ar putea rămâne Pământul o planetă cu atmosferă bogată în oxigen. Cifra vehiculată în presa internațională este uluitoare: aproximativ anul 1.000.002.021. Numai că există o precizare esențială: studiul științific nu stabilește o „dată exactă” pentru sfârșitul lumii.
Mai avem, așadar, ceva timp până la momentul în care planeta noastră ar putea deveni incompatibilă cu formele de viață pe care le cunoaștem. Foarte mult timp. Studiul pe care se bazează această poveste a fost publicat în 2021 în Nature Geoscience și a analizat viitorul atmosferei terestre folosind un model combinat de climă și biogeochimie.
Pământul nu va dispărea în anul 1.000.002.021
Titlurile spectaculoase vorbesc despre „sfârșitul Pământului” sau chiar despre dispariția întregii vieți în anul 1.000.002.021. Cercetarea originală este însă mult mai nuanțată.
Kazumi Ozaki, de la Toho University, și Christopher T. Reinhard, de la Georgia Institute of Technology și NASA Nexus for Exoplanet System Science, au încercat să afle cât timp va mai exista o atmosferă suficient de bogată în oxigen pentru a susține biosfera terestră actuală.
Modelul lor estimează că perioada medie în care atmosfera Pământului va avea mai mult de 1% din nivelul actual de oxigen este de 1,08 miliarde de ani, cu o incertitudine de ±0,14 miliarde de ani.
Asta înseamnă că anul 1.000.002.021, prezentat în unele articole ca o dată exactă a apocalipsei, este mai degrabă o extrapolare spectaculoasă a unei estimări științifice. Cercetarea nu spune că într-o anumită zi din acel an toate formele de viață vor dispărea brusc.
Soarele va schimba treptat condițiile de pe planetă
Povestea devine fascinantă tocmai pentru că nu este vorba despre un asteroid, o explozie sau o catastrofă cosmică bruscă.
Pe măsură ce Soarele evoluează, luminozitatea sa va crește treptat. Această schimbare, desfășurată pe intervale de sute de milioane și miliarde de ani, va influența clima și ciclurile geochimice ale Pământului.
Modelul cercetătorilor indică faptul că atmosfera va ajunge, în cele din urmă, să piardă rapid o mare parte din oxigen. Pământul ar trece atunci către o atmosferă cu niveluri de oxigen asemănătoare celor din Arhaic, o perioadă extrem de îndepărtată din istoria planetei.
Iar fără suficient oxigen, organismele aerobe — inclusiv oamenii și majoritatea animalelor actuale — nu ar mai putea supraviețui în condițiile cunoscute astăzi.
Mai întâi ar putea dispărea oxigenul, nu planeta
Unul dintre cele mai interesante rezultate ale cercetării este că deoxigenarea atmosferei ar putea avea loc înainte ca Pământul să ajungă la stadiul în care apa de la suprafață dispare în mare parte.
Cu alte cuvinte, planeta nu trebuie să fie complet uscată sau distrusă pentru ca viața complexă să devină imposibilă. Schimbarea chimică a atmosferei poate reprezenta, ea însăși, un punct critic pentru biosferă.
Cercetătorii subliniază și că această transformare este legată de evoluția naturală a Pământului și a Soarelui, nu de o simplă extrapolare a încălzirii globale actuale.
Asta este important: studiul nu oferă o „numărătoare inversă” până la dispariția oamenilor din cauza schimbărilor climatice provocate de civilizația contemporană.
Un alt supercomputer a privit un viitor mult mai apropiat
Există însă o altă cercetare care oferă o perspectivă spectaculoasă asupra viitorului Pământului — de această dată la o scară de aproximativ 250 de milioane de ani.
În 2023, o echipă condusă de cercetători de la University of Bristol a folosit modele climatice pentru a simula formarea viitorului supercontinent, numit Pangea Ultima.
Potrivit simulărilor, reunirea continentelor, creșterea temperaturii și modificările nivelului de dioxid de carbon ar putea crea condiții extrem de dificile pentru mamifere. Cercetătorii estimează că doar aproximativ 8–16% din suprafața terestră ar putea rămâne locuibilă pentru mamifere în acel scenariu.
Soarele mai luminos și schimbarea configurației continentelor s-ar combina cu niveluri ridicate de căldură și CO₂, producând un mediu în care mamiferele ar întâmpina dificultăți majore în reglarea temperaturii corporale. Studiul a fost publicat tot în Nature Geoscience.
Nu este o profeție despre sfârșitul lumii
Cea mai spectaculoasă cifră din această poveste trebuie, așadar, privită cu precauție.
1.000.002.021 nu este o dată exactă la care Pământul „moare”. Este o cifră popularizată pornind de la cercetarea care estimează că atmosfera bogată în oxigen ar putea avea o durată medie de aproximativ 1,08 miliarde de ani.
Mai mult, cercetarea este despre habitabilitatea pe termen extrem de lung și evoluția atmosferei, nu despre predicția unei zile în care toate formele de viață vor înceta simultan.
Pentru noi, partea cu adevărat spectaculoasă nu este că există o „dată a apocalipsei”, ci faptul că până și o planetă aparent stabilă precum Pământul se află într-o continuă transformare. Continentele se deplasează, Soarele evoluează, atmosfera se modifică, iar condițiile care permit vieții complexe să existe nu sunt permanente.
Doar că, spre deosebire de multe dintre titlurile alarmiste care au circulat în ultimii ani, nimeni nu trebuie să-și facă bagajele pentru anul 1.000.002.021.
