Nu mi-au fost suficiente rănile sentimentale și eșecurile în dragoste din viața reală, nu eram eu sătul de atâta suferință, așa că mi-am băgat nasul și pe internet. Am auzit că acolo sunt câtă frunză și iarbă, că acolo sunt toate și că acesta este motivul pentru care nu mai văd femei azi pe stradă. Auzisem că toate frumoasele pământului sunt în rețea, s-au conectat și așteaptă să vină Feții-Frumoși să le culeagă, să le repună în lumea reală, să le dea motiv de întoarcere la viață, ce tot atâta, să le scoată și pe ele cineva la o cafea și să formeze cupluri.
Da, și cum sunt om de cuvânt și de acțiune, am zis să fac și eu exact cum face vremea, să evoluez, să mă schimb și să îmbrățișez noul, modernul. Mi-am luat cardul și m-am pomenit în magazin, am solicitat un consilier și mi-am luat calculator, m-am îmbrăcat și primenit ca la nuntă, mi-am luat ultimul model, unitate și monitor și chiar șoricel englezesc, așa a spus consilierul din magazin, așa am făcut. Ce nu face un bărbat adevărat pentru femei?
L-am luat și l-am dus acasă, i-am făcut loc acolo pe masă, în sufragerie, și am chemat un informatician să vadă și el ce am făcut, să facă și el ce mai era de făcut ca să mă întâlnesc cu virginele promise, eram mai rău ca un fanatic, eram mai ceva ca un copil căruia i-ai arătat o bomboană și ai uitat să i-o desfaci.
A montat omul meu tot, a instalat și m-a instruit, și mi-a coborât, și mi-a urcat, și mi-a pus poza la profil și, înainte să plece, m-a sfătuit să fiu politicos pentru a nu fi scos din rețea. Am înțeles tot, practic credeam că am înțeles cum stă treaba cu dragostea în noul spațiu inundat de prezența mea. Când am rămas singur, am și publicat: „Tânăr frumos și neinițiat caut fată mare și inteligentă, capabilă să mă iubească respectuos”. Am scris și m-am pus pe așteptat!
Nimic. Pauză. Liniște! M-am uitat la monitor și, mai apoi, am scuturat unitatea, să nu se fi prins răspunsul prin ea. Nu venea nimic! Am insistat, am spus tot ce știam despre mine, am dat toate datele și iar am așteptat. Pauză! Le-am dat adresa și numărul de telefon, le-am făcut poze cu ce aveam prin casă, să înțeleagă că sunt serios și că vreau o relație stabilă. Am făcut tot și, de la atâtea explicații, m-a luat foamea. Vă jur, am coborât să-mi iau pâine și m-am dus la o bere cu Dorel, prietenul meu din copilărie.
Când m-am întors, mi-am dat seama că îmi răspunseseră la apel, răspunseseră mai multe, chiar foarte multe și spun asta pentru că, la întoarcere, am înțeles cât de fomiste sunt femeile de pe net, cât de nerăbdătoare și de hrăpărețe. Da, nu mai aveam nimic! Dispăruse tot din casă, lună, bec, sărăcie lucie, dezastru! M-au săturat din prima, m-au găsit conform indicațiilor pe care le-am oferit eu, dar nu au avut răbdare să-mi termin berea și au plecat.
Așa se întâmplă când alergi după mai mulți iepuri, nu prinzi niciunul. Acum știu că femeile nu așteaptă după bețivi. Am înțeles, lumea este grăbită, plină de înțelepciune și de principii, dar grăbită. Nu-mi spuneți că sunt prost, vă rog să-mi aduceți aminte că există speranță, că nu sunt toate pierdute pe acolo, prin lumea internetului și că, într-o zi una, doar una, o să fie a mea. Nu-i sac să nu-și găsească peticul!
