O să râzi și o să afirmi că așa ceva nu există, dar stau și scriu de la un birou vechi pe care, în semn de amintire, tronează o veche mașină de scris. Nu, nu o folosesc, dar îmi aduc aminte că odată scriam romanele mele prin intermediul acelor taste/butoane/manete – numiți-le cum vreți voi.
Așezat acolo scriam până și scrisori, scrisorile de dragoste fiind preferatele mele. Îmi plăcea să mă joc cu cuvintele, să le văd cum prind viață, cum se agață de oameni cu o forță feroce, cum fac inimi să bată și ochi să lăcrimeze. Aș putea spune că de la acest birou s-au întrupat gândurile mele, de aici mi-am luat vitalitatea și virilitatea și că aici mi-am croșetat visuri ce s-au transformat în aduceri aminte. Imaginația mea s-a simțit mai bine în preajma acestui birou. De tavanul urcat parcă până la cer atârnă și acum o lustră imensă ce coboară ca un fel de spirală plină de cristale prin care au suit toate gândurile mele în văzduh. Forme deosebite, femei imaginare – dar impecabile – adevărate balerine, cochete și pline de vitalitate, picioare lungi cocoțate pe tocuri, fundițe elegante ce mereu au însoțit pantofiori de cristal, abundență și recunoștință și, evident, parfum.
Niciodată nu am putut să-mi imaginez o femeie fără să am în minte un trandafir, unul de un roșu turbat, unul ce emană constant miresme îmbătătoare, da, și toate acestea pentru că sunt bărbat.
Stau la biroul meu și mă bucur de mirosul cafelei proaspete, dar gândul îmi zboară tot acolo, la sânii ce mi-au răsfățat diminețile, la săruturile furate sau la mângâierile ce se transformau în furibunde strângeri în brațe, stau și tremur ușor pentru că amintirile sunt cele ce ne aduc zâmbet fin și discret, dar și regret…
O să râzi, sunt tânăr și nu am înțeles nimic, îmi doresc să mai stau lângă voi, să vă mai adulmec, să vă mai simt, să mai gust și să pătrund în neștire, o să râzi, mi-au crescut aripi ce stau să mă fure de aici, dar te iubesc, femeie, te doresc și nu plec, o să râzi! Da, asta mi-am dorit, să te fac să râzi, să înțelegi, să guști, asta mi-a fost intenția, să te fac să tresari, să te simți distinsă, dorită, apreciată, asta am visat, să te am fericită, să te deosebești de restul femeilor prin simplu fapt că zâmbești. Azi rândurile mele curg iar, se pregătesc să ajungă la tine, se primenesc și se așază în pagina ce suportă inimioare sensibile, dar bine conturate, împreunate, iubibile. Azi…
