„Ți-am dat tot, ai luat tot. Ce mai vrei de la mine?”

– „Ți-am dat tot, ai luat tot. Ce mai vrei de la mine?”, i-am strigat. Mă crezi că nu mai puteam? Cum poate cineva să fie atât de sadic încât, după atâta timp de când m-a părăsit, să revină doar pentru că a aflat că am o altă relație. Cum? Cum, Anays?

Prietena mea ridicase tonul, iar bărbații din cafenea deja ne fixau. Probabil că povestea Marei nu este deloc una izolată. Există bărbați care nu se mulțumesc să-și paraziteze perechea doar în timpul relației, ci, după ce s-au plictisit și-o aruncă indiferenți, când află că acesta ar putea să-și refacă viața, se întorc ca să-i facă, în continuare, viața un calvar. Dintr-un spirit de posesivitate patologic, vecin cu obsesia. Din cauză că își văd fosta parteneră nu ca pe o persoană, ci ca pe un obiect din patrimoniul propriu, asupra căruia dețin drepturi absolute.

– Știi ce a făcut? S-a prefăcut că regretă ca ne-am despărțit și s-a ținut de capul meu până când m-am împăcat cu el. Și când s-a convins că i-am căzut din nou în mreje sau că, de fapt, nu-i scăpasem niciodată, mi-a dat un șut undeva. Iar. S-a întors doar ca să mă distrugă. De ce, de ce, atât de mult poate să mă urască un bărbat pe care l-am iubit, l-am iubit, l-am iubit? Și pe care, mai mult ca sigur, îl voi iubi toată viața mea… Ce capcană crudă mi-a întins destinul!

Nu cred că destinul „ne întinde capcane”, că altceva mai bun nu are de făcut, ci noi singuri ni le pregătim minuțios și ne lansăm în ele cu o plăcere bolnavă. De exemplu, Mara. Ea știa foarte bine ce fel de om este fostul ei iubit și, totuși, s-a prefăcut că-i crede (sau poate chiar i-a crezut, mai știi?) minciunile, doar ca să aibă motiv să se împace cu el. Cine cui a întins aici o capcană, dacă nu ea sieși? A fost conștientă în orice moment că un om nu se poate schimba radical, și totuși i-a mai acordat „o șansă”. În realitate, a vrut să-și acorde ei însăși această șansă, deși, în adâncul sufletului – că proastă nu e- știa clar adevărul, știa că devine complice la minciună și trădare. A ales să se trădeze de dragul unei iluzii. Și acum, tot ea întreabă, ce mai vrea de la ea? Ce să vrea? Exact ce a vrut și înainte – totul, dar fără să ofere nimic în schimb. Pentru că, în situații din acesta, cu femei ca Mara, nu este nevoie să ofere nimic. Orice bărbat primește totul pe tavă…

I-am spus-o cât mai puțin crud cu putință. Nu e simplu să te autoanalizezi la rece în timpul unei crize, dar este foarte util…

– Da, ai dreptate. Știam foarte clar ce voia de la mine, dar… știi tu, iubirea…, încearcă ea să se alinte.

Să-i cânt în strună nu i-aș face nicio favoare. Adevărul este că…

– În astfel de situații, iubirea nu este o scuză! Niciodată iubirea nu este scuză, mai ales atunci când e vorba de autodistrugere…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here