Uneori îngeri, alteori… nu, nu demoni, ci curve

0
3820

Poți să ai încredere în oameni? Da, cu condiția să-ți asumi consecințele!

Nu uita că oamenii sunt duplicitari. Și schimbători. Chiar și cei puțini, pentru care ai fi băgat mâna în foc. Inclusiv tu poți fi sau deveni așa, la un moment dat, în ochii cuiva. Ăștia suntem. Uneori îngeri, alteori… nu, nu demoni, ci curve. Dispuși să lovim sub centură, în timp ce afișăm cel mai inocent zâmbet din lume. Desigur, justificat. O, da, avem o grămadă de justificări, care mai de care mai convingătoare. Nu știu cum de reușim să ne simțim bine cu până și cele mai parșive acțiuni sau reacții (că le avem, să nu mințim!)… Un sistem complex de a băga în ceață propria conștiință ne permite să acționăm uneori atât de jalnic, că, dacă altcineva ne-ar fi făcut același lucru, l-am fi privit cu maximă greață, dezamăgire și desconsiderare…

Oamenii sunt duplicitari. Fiecare dintre noi este duplicitar. Tu ești duplicitar și eu sunt duplicitară. Și atunci, ce facem cu încrederea? Cât și cum o acordăm? Cât și cum avem pretenția să ni se acorde? Mergem în orb, cu riscul de a avea de suferit sau mizăm pe prezumția de… vinovăție? Dar pe noi înșine, cum ne tratăm? Cu îngăduință, nu?

E trist că, în măsura în care suntem dezamăgiți de oameni, ne simțim loviți – acolo unde doare mai tare – chiar de aceia în care am avut cea mai mare încredere și, la rândul nostru, facem același lucru și nici măcar nu realizăm, până la capăt, că ceea ce ni se întâmplă nu este decât o oglindă a propriului nostru caracter. Da, e simplu să arăți cu degetul, să scoți ochii și să te tăvălești pe jos de durere, să urli lumii ce victimă ești tu, în timp ce alții, din cauza ta, simt același lucru…

De unde să începem? Fiecare de la el însuși. Asta nu înseamnă că vom fi scutiți pe viitor de dezamăgiri. În niciun caz. Dar parcă te simți altfel atunci când măcar tu nu te mai minți și când știi, cu adevărat, că, la rândul tău, nu procedezi la fel. Când știi că te-ai dezbrăcat de ipocrizie… Parcă altfel încasezi orice lovitură, nu? Parcă altfel îi poți privi pe oameni, mai ales pe cei ce-ți înșală încrederea și parcă nici chef să mai faci spectacol din asta nu mai ai… Nu cumva e pentru că, de fapt, ai devenit puțin mai înțelept?

Oamenii sunt duplicitari, dar ce frumoasă ar fi lumea cu măcar unul mai puțin…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord