Am cunoscut un preot păcătos. Aceasta este confesiunea lui

Nu numai fetele rele ca Anays se destăinuie, nu numai ele își fac cunoscută confesiunea pe care puțini oameni ar avea curajul s-o facă fără false pudori, asumându-și-o, ci și oameni de la care te-ai aștepta să… le condamne! Cu voce înaltă și mâna ridicată deasupra mulțimii, în timpul… predicii. Exact, nu doar fetele rele au vicii, plăceri și păcate din care își fac o mică cunună de glorie sau doar un secret întunecat, ci și unul dintre slujitorii lui Dumnezeu. Cel puțin în viziunea scriitoarei Sierra Simone, una dintre cele mai bine vândute autoare de romane erotice din SUA.

Ultima ei carte, „Confesiunea unei preot”, ce se lansează mâine la editura Bookzone face parte dintre acele cărți ce-ți răscolesc, la propriu, vintrele și-ți accesează cele mai perverse colțuri ale minții, deschizându-ți apetitul pentru fantezie, erotism și senzualitate complet necenzurate.

„Confesiunea unei preot” se citește fără urmă de prejudecată, cu respirația întretăiată și cu degetele strângând cearșaful… și, în niciun caz, în public. Este o lectură intimă, excitantă și controversată. Genul acela de lectură pe care mulți o privesc, de ochii lumii, circumspecți și superiori și apoi, în singurătate, o devorează cu nesaț.

 

Dacă vrei să descoperi puterea de atracție a fructului interzis și cum se înfiripă iubirea în cele mai neașteptate locuri, citește „Confesiunea unei preot”, cartea despre căderea în păcat ce înglobează scene fierbinți, cu atingeri interzise, învăluite în miros de mir și tămâie. Odată ce o deschizi, vei descoperi nu doar latura sălbatică a preotului Tyler, care cedează în fața ispitei și se dezbracă de sutană și de legămintele față de Dumnezeu, dar și propria ta latură sălbatică…

Tyler are 29 de ani, este preot și deține o parohie de trei ani. Tot de atât timp și-a reprimat poftele trupești și gândurile necurate. Până apare EA. Poppy. O tânără sexy, ce-și poartă rujul roșu chiar și la confesional. Ulterior, și pe gulerul lui. Dincolo de ușile închise ale bisericii, cât și printre paginile acestei cărți, vei descoperi un univers al fanteziilor și al conflictului între sacru și profan, între moral și imoral, între dorință și păcat.

Citește „Confesiunea unui preot”! Te tentez cu un fragment:

„Ne-am privit unul pe celălalt un moment.

S-ar fi putut încheia chiar acolo. S-ar fi putut, în ciuda rujului ei roșu, a ochilor luminoși și a sfârcurilor întărite sub bluza subțire de mătase pe care o purta. În ciuda faptului că blocam ușa confesionalului cu umerii mei lați, în ciuda puterii, satisfacției și dorinței pe care le transmitea corpul meu, într-un mod primitiv și dominator.

S-ar fi putut, jur.

Dar ea și-a mușcat buza, acei doi dinți puțin prea mari înfigându-se în buza ei plină de jos, cel mai pur alb îngropându-se în cel mai pătrunzător și sângeriu roșu imaginabil, apoi și-a frecat coapsele una de cealaltă și un zgomot slab a răzbătut de undeva din pieptul ei.

Am încetat să mai văd o penitentă.

Am încetat să mai văd un copil al Domnului.

Am încetat să mai văd un miel pierdut în căutarea unui pastor.

Vedeam doar o femeie cu dorințe – dorințe desăvârșite, cărora nu le poți rezista.

Am făcut un pas în spate, trăgând aer adânc, o parte curajoasă a conștiinței mele încercând să revină la realitate, iar ea a făcut o tentativă de pas afară din confesional, fixându-mă în continuare cu privirea. Am lăsat-o să treacă pe lângă mine, dar nu din cauză că îmi doream să plece sau pentru că îmi doream ca acea ispită să înceteze. Nu, mai degrabă îi ofeream o ultimă șansă să scape, iar dacă nu o făcea, atunci Dumnezeu să mă ajute, pentru că trebuia să o ating, trebuia să o gust și trebuia să se întâmple chiar atunci.

S-a îndepărtat câțiva pași, până când s-a împiedicat de pianul de sub scena corului. Tot nu vorbea, dar nici nu era nevoie pentru că puteam să citesc fiecare tremur al ei, fiecare respirație, fiecare gest. Dinții ei continuau să îi muște buza de jos, și îmi doream ca eu să îi mușc acea buză, să o mușc atât de rău încât să geamă.

M-am îndreptat spre ea, iar ea a urmărit fiecare pas de-al meu cu o dorință care era mai presus de a fi palpabilă, era înăbușitoare, sălbatică.

— Întoarce-te, i-am ordonat, și al naibii să fiu dacă nu s-a conformat imediat, întorcându-se și sprijinindu-și mâinile de suprafața lemnului negru.

Încă își freca coapsele când am ajuns în dreptul pianului și m-am așezat chiar în spatele ei. Mi-am plimbat arătătorul de-a lungul mâinii ei, până la umăr, simțind fiecare centimetru de piele.

— Ce urma să spui în confesional? am întrebat pe un ton grav. Și amintește-ți că minciuna e un păcat.

A tremurat.

— Nu pot să spun. Nu aici. Nu ție.”

Ești pregătit să descoperi o poveste de iubire unică, interzisă, care depășește limitele și naște controverse?

Comandă cartea de aici

Confesiunea unui preot

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here