Un studiu internațional pe 5.331 de persoane din 11 țări readuce „body count” în centrul unei controverse care a împărțit internetul în două. Cercetătorii au descoperit că istoricul sexual poate influența disponibilitatea pentru o relație pe termen lung, dar rezultatul care lovește direct în dezbaterea online este altul: bărbații și femeile au reacționat mult mai asemănător decât lasă impresia războiul de pe internet.
„Body count” contează, dar povestea nu se termină la număr
Cercetarea, publicată în 2025 în Scientific Reports, a reunit trei studii și 15 eșantioane, desfășurate în 11 țări de pe cinci continente. Participanții au evaluat reprezentări grafice ale unor istorii sexuale fictive și au indicat cât de dispuși ar fi să intre într-o relație serioasă cu persoana respectivă.
Rezultatul de bază este greu de ignorat: pe măsură ce numărul partenerilor sexuali anteriori creștea, scădea disponibilitatea participanților de a considera persoana respectivă pentru o relație pe termen lung. Efectul nu a fost însă analizat izolat de restul poveștii.
Surpriza care lovește în plin războiul „bărbați contra femei”
Una dintre cele mai discutate constatări este că diferențele dintre sexe au fost mici și inconsistente. Cu alte cuvinte, datele nu au susținut în mod clar imaginea simplificată potrivit căreia femeile cu mai mulți parteneri ar fi judecate într-un fel, în timp ce bărbaților li s-ar aplica o regulă complet diferită.
Asta nu înseamnă că fiecare bărbat gândește la fel sau că fiecare femeie reacționează identic. Studiul vorbește despre tipare observate în grupurile cercetate, nu despre reguli universale aplicabile fiecărei persoane.
Nu este doar despre „câți”, ci și despre „când”
Aici cercetarea devine mult mai interesantă decât simpla dispută despre numere.
Cercetătorii au analizat și distribuția în timp a partenerilor sexuali. Atunci când frecvența noilor parteneri scădea pe parcursul timpului, efectul negativ al unui număr mai mare de parteneri anteriori devenea mai redus. Cu alte cuvinte, participanții nu păreau să privească doar totalul, ci și traiectoria istoricului sexual.
Un istoric sexual intens în trecut, urmat de o perioadă de reducere a frecvenței întâlnirilor, era evaluat diferit față de un istoric în care activitatea sexuală recentă rămânea ridicată.
4, 12 sau 36 de parteneri: unde se schimbă percepția?
În experimente, participanții au primit reprezentări ale unor istorii cu 4, 12 sau 36 de parteneri sexuali, distribuite diferit în timp. Cu cât numărul era mai mare, cu atât disponibilitatea pentru o relație pe termen lung tindea să scadă, însă momentul în care avuseseră loc experiențele modifica evaluarea.
Cercetătorii au observat și diferențe culturale între țări, ceea ce face imposibilă transformarea rezultatului într-o regulă mondială de tipul „acesta este numărul acceptabil”.
Internetul a simplificat o cercetare mult mai complicată
Controversa „body count” funcționează perfect pe rețelele sociale pentru că transformă o întrebare complexă într-un verdict rapid: prea mult, prea puțin, acceptabil sau inacceptabil.
Studiul nu spune că un număr de parteneri sexuali face o persoană nepotrivită pentru o relație. Nu demonstrează nici că istoricul sexual determină succesul sau eșecul unei relații. El arată că, atunci când oamenii evaluează un potențial partener pentru o relație de lungă durată, numărul și distribuția în timp a experiențelor sexuale pot influența această evaluare.
Iar una dintre cele mai incomode concluzii pentru războiul online este tocmai aceasta: atunci când oamenii au fost puși să evalueze concret potențiali parteneri, nu doar să se certe pe internet despre „body count”, reacțiile bărbaților și femeilor au fost considerabil mai apropiate decât sugerează discursul viral.
