Ah, cât de patetic sună rugămintea asta… Atunci când ajungi în situația în care este nevoie să-i ceri așa ceva, să știi că deja este prea târziu. Căci problema se pune foarte simplu: dacă te iubea, nu o căuta deloc, niciodată. Faptul că a ajuns s-o facă ar trebui să-ți aprindă și ție lumina și să înțelegi că acel „dacă mă iubești” nu are consistență. În realitate, lucrurile stau cât se poate de trist și de simplu: „o caut pentru că nu te mai iubesc”. Așadar, să te umilești inutil în fața unui bărbat care, cu mijloacele lui limitate de exprimare, ți-a „comunicat” că nu te mai iubește, nu va aduce în veci iubirea înapoi și nici nu-l va sensibiliza sau îl va face să se răzgândească.
Pentru că, atunci când iubești sau nu, nu ai cum să te răzgândești… Nu există „Nu te mai iubesc… hai că m-am răzgândit, te iubesc. Posibil să mă răzgândesc din nou mai târziu…” Căci iubirea și neiubirea nu țin de voința noastră, doar modul în care le gestionăm, ține.
Așa că, dacă el nu are cojones să-ți spună franc, ca un bărbat adevărat, ceea ce i se întâmplă, dacă nu te respectă suficient încât întâi să se despartă de tine și apoi să umble brambura, în niciun caz nu vei remedia tu asta prin câteva cuvinte „magice”, precum condiționarea puerilă despre care vorbeam.
Și, de altfel, indiferent de situație, de ce se întâmplă și de ce simte sau nu el față de tine, dacă atunci când deschizi gura pronunți cuvintele „Dacă mă iubești, atunci…”, totul este pierdut! Nu poți să-ți șantajezi partenerul de viață folosind iubirea. E prea josnic, nu crezi?
