Hmm, ar părea o întrebare retorică, nu? Totuși, în acest acest articol mi-am propus să găsesc un posibil răspuns. Desigur, unul din mult prea multele… Atenție, răspuns, nu scuze!
Așadar, există mai multe motive pentru care bărbații pot ajunge să înșele într-o relație. Uneori, acest lucru poate fi cauzat de probleme de comunicare în relație, de nemulțumiri de natură sexuală sau de nevoia de atenție și validare din partea altor persoane.
Alteori, bărbații pot înșela din cauza imaturității emoționale sau a dorinței de a-și satisface propriile fantezii îmbrăcate în ambalajul grosolan al nevoii egoiste, fără a ține cont de impactul asupra partenerei lor.
Totuși, fiecare situație și relație sunt unice și pot fi influențate de un amestec complex de factori, inclusiv istoricul personal al fiecăruia (dacă așa a văzut acasă că făceau bunicul și tata…), valorile, instabilitatea emoțională și contextul social (prea multe femei frumoase și aparent disponibile umblă libere pe stradă!).
Cu toate acestea, este important să se evite generalizarea și să se înțeleagă faptul că înșelatul nu este justificat sau acceptabil în niciun caz. O relație sănătoasă se bazează pe încredere, respect și comunicare deschisă (nu sunt bla-bla-uri, ci realități de care nu ținem cont și apoi plângem), iar bărbații care aleg să înșele riscă să distrugă totul. Nu că nu ar ști, dar aleg să ignore. Sau să considere că nu contează, că nu e mare brânză sau un capăt de țară, că doar experiențele sexuale din afara căsătoriei sunt doar atât, experiențe (sau experimente) și că iubirea e tot acasă, la nevasta înșelată pe care ar trebui s-o ducă mintea și să înțeleagă măcar atâta lucru, corect?
Dacă un bărbat are probleme care l-ar putea împinge să facă pasul în lateral, în mod normal, ar trebui să comunice cu partenera, să caute ajutor profesional și să lucreze la rezolvarea acestora, în loc să se concentreze pe satisfacerea propriilor nevoi fără a ține cont de consecințele asupra celor din jur. Dar o face? Să fim serioase…
De asemenea, înșelatul poate fi un semnal de alarmă al unei probleme mai profunde în relație, problemă care, în cuplu, se împarte la doi. Asta dacă se dau cărțile pe față și nu se adoptă poziția struțului, aia cu capul în nisip, desigur. Nu mai e nevoie de subliniat că această situație (ca să-i spun așa) necesită atenție și sensibilitate în abordare.
În fine, motive, cauze, justificări sunt multe, complexe și diferite de la persoană la persoană, de aceea trebuie evitate generalizarea și acuzarea fără a lua în considerare contextul individual complet, căci asta ar putea ajuta la prevenirea unor situații viitoare, în cazul în care partenera e dispusă să ierte și Don Juan-ul să-și recunoască (și depășească) aventurile. Dar asta nu înseamnă că procesul de vindecare nu este unul lung și anevoios, ce presupune reconstruirea încrederii, operațiune mai complicată și mai delicată decât cea de reconstrucție a… mă rog, a orice vreți voi.
Se poate preveni?
Depinde de la caz la caz, dar tot merită încercat. Începând cu îmbunătățirea comunicării și a conexiunii emoționale dintre parteneri, cu creșterea nivelului de încredere și a transparenței în relație și continuând cu respectarea libertății individuale, a nevoilor și a dorințelor fiecăruia, dar și cu evitarea presiunii sau forțării în direcții neacceptate de comun acord, inclusiv evitarea unui comportament posesiv, totul devine posibil.
Și, ca să închei (nu subiectul, ci doar acest articol) în spiritul corectitudinii politice, menționez că înșelatul nu este specific doar bărbaților. Poate fi comis de oricine, indiferent de gen sau orientare sexuală și poate avea consecințe dezastruoase asupra relației și a persoanelor implicate.
În concluzie… Concluziile și le trage fiecare.
