Internetul are o formă stranie de cruzime: poate declara mort un om care încă trăiește. O vedetă apare brusc pe Facebook, X, TikTok sau într-un site obscur cu mesajul „BREAKING NEWS”, fotografia este una reală, titlul este dramatic, iar în câteva minute apar comentariile: „Dumnezeu să-l odihnească!”, „Nu pot să cred!”, „Odihnește-te în pace!”.
Problema este că, de multe ori, nimeni nu a verificat nimic.
Cercetătorii care au analizat fenomenul falselor anunțuri despre moartea unor persoane publice au identificat mai multe tipuri de astfel de cazuri: informații raportate greșit, neînțelegeri, conturi sparte, accidente informaționale și farse deliberate. Reacția publicului urmează adesea același traseu: distribuire, șoc, neîncredere și abia apoi încercarea de a afla adevărul.
De ce tocmai moartea produce asemenea explozii de trafic?
Pentru că este unul dintre cele mai puternice declanșatoare emoționale din jurnalismul online. „A murit” nu este o informație neutră. Este o formulă care provoacă imediat șoc, curiozitate, teamă și nevoia de a afla mai multe.
Iar pe rețelele sociale, oamenii nu reacționează doar la informație, ci și la ceea ce cred că informația va produce în cercul lor: „Trebuie să-i spun și mamei”, „Trebuie să verific”, „Nu-mi vine să cred”. Tocmai aceste reacții pot amplifica vizibilitatea unei postări.
Meta explică faptul că sistemele sale de recomandare și clasare folosesc numeroase semnale pentru a decide ce conținut apare mai sus în flux, inclusiv probabilitatea ca utilizatorii să interacționeze cu o postare. Compania a arătat explicit că reacțiile, comentariile și distribuirile pot reprezenta semnale relevante pentru clasare.
Asta nu înseamnă că algoritmul „crede” minciuna. Înseamnă că o minciună care provoacă reacții poate deveni extrem de vizibilă înainte ca cineva să demonstreze că este minciună.
Rețeta perfectă pentru o farsă virală
Schema poate fi teribil de simplă: se ia fotografia unei vedete, se adaugă un titlu precum „A murit la doar X ani”, se inventează câteva detalii și se publică.
Uneori, falsul pornește chiar de la un cont compromis. Cazul rapperiței Lil Tay este un exemplu celebru: un mesaj publicat pe contul ei a anunțat moartea artistei, iar mai multe organizații media au început să relateze prudent informația. Ulterior, anunțul s-a dovedit fals, iar artista a revenit public pentru a spune că este în viață.
Alteori, documentul fals este construit să arate cât mai oficial. Reuters a verificat, de exemplu, o scrisoare fabricată care anunța în mod fals moartea lui Jimmy Carter. Documentul imita comunicarea oficială și circula online, deși nu fusese publicat de Carter Center.
Iar inteligența artificială adaugă o armă nouă: imagini fabricate sau modificate care pot face o poveste falsă să pară vizual „dovedită”. Reuters a demontat inclusiv o imagine modificată digital care alimenta teoria absurdă că Prințesa Diana ar fi supraviețuit.
De ce oamenii distribuie înainte să verifice?
Pentru că emoția aleargă mai repede decât verificarea.
Un studiu amplu publicat în Science despre răspândirea informațiilor false pe rețelele sociale a arătat cât de eficient pot circula informațiile false în comparație cu cele adevărate. În cazul știrilor despre moartea unor celebrități există, în plus, o componentă afectivă extrem de puternică: oamenii au o relație parasocială cu vedeta și pot reacționa ca și cum ar fi pierdut pe cineva apropiat.
Fenomenul este suficient de serios încât cercetătorii au studiat separat chiar impactul anunțurilor false de deces asupra comportamentului online.
Cum verifici dacă o vedetă chiar a murit?
Regula este brutal de simplă: nu te opri la prima postare.
Caută confirmarea unei surse jurnalistice solide, verifică declarațiile familiei sau ale reprezentanților și urmărește dacă există o comunicare oficială. Un titlu viral nu este o confirmare. Nici sute de comentarii nu sunt o confirmare. Nici fotografia unei „știri” nu este o confirmare.
Și mai există un semnal de alarmă: dacă primele rezultate sunt exclusiv site-uri obscure, conturi anonime și postări care se citează reciproc, este foarte posibil să nu existe nicio sursă primară în spatele poveștii.
Internetul nu omoară vedetele. Internetul poate însă omorî adevărul despre ele, iar o minciună suficient de emoțională poate ajunge la milioane de oameni înainte ca adevărul să-și pună pantofii.
