Un lucru început nu dispare din mintea noastră în momentul în care ne oprim din a-l face. Aceasta este ideea aflată în centrul Efectului Zeigarnik, un fenomen psihologic asociat cu numele psihologului Bluma Zeigarnik și studiat încă din anii 1920.
Un lucru început nu dispare din mintea noastră în momentul în care ne oprim din a-l face. Aceasta este ideea aflată în centrul Efectului Zeigarnik, un fenomen psihologic asociat cu numele psihologului Bluma Zeigarnik și studiat încă din anii 1920.
Povestea efectului începe cu o observație aparent simplă. Zeigarnik a fost interesată de felul în care oamenii își amintesc sarcinile pe care le-au început. În 1927, ea a publicat un experiment în care participanții primeau mai multe sarcini, unele dintre ele fiind întrerupte înainte de finalizare. Rezultatele obținute atunci au indicat o reamintire mai bună a sarcinilor întrerupte decât a celor finalizate. De aici s-a conturat ceea ce avea să fie numit ulterior Efectul Zeigarnik. (…)
Cercetările ulterioare au arătat însă că povestea este mai nuanțată. Efectul nu poate fi redus la regula „creierul își amintește întotdeauna mai bine ceea ce nu a terminat”. O meta-analiză publicată în 2025, care a reunit 59 de publicații, nu a identificat un avantaj general de memorie pentru sarcinile întrerupte. În schimb, cercetătorii au găsit dovezi mai consistente pentru tendința oamenilor de a reveni la sarcinile întrerupte atunci când au din nou posibilitatea să le continue, fenomen asociat cu Efectul Ovsiankina.
