În calendarul creștin ortodox, sărbătoarea Înălțării Domnului, cunoscută și sub numele de Ispas, este una dintre cele mai importante sărbători, fiind celebrată la 40 de zile după Paște. În 2024, aceasta cade pe 13 iunie. Această sărbătoare comemorează momentul în care Iisus Hristos s-a înălțat la ceruri, marcând astfel sfârșitul prezenței Sale fizice pe pământ și începutul misiunii apostolilor de a răspândi Evanghelia.
Semnificația teologică a Înălțării
Înălțarea Domnului este un eveniment cu o profundă semnificație teologică în creștinism. Potrivit Evangheliilor, după învierea Sa, Iisus s-a arătat ucenicilor săi timp de 40 de zile, învățându-i despre împărăția lui Dumnezeu și pregătindu-i pentru misiunea de a propovădui cuvântul său în lume. În ziua Înălțării, Iisus i-a dus pe ucenicii săi pe Muntele Măslinilor, de unde s-a înălțat la ceruri, sub privirile lor. În cartea Faptele Apostolilor, se menționează că doi bărbați îmbrăcați în alb au apărut și le-au spus ucenicilor că Iisus va reveni în același fel în care a fost văzut urcând la cer (Faptele Apostolilor 1:9-11).
Teologic, acest eveniment este considerat a fi încununarea lucrării mântuitoare a lui Hristos. Înălțarea nu este doar un act de plecare, ci și de glorificare a lui Iisus Hristos, care se așază la dreapta Tatălui, intercedând pentru umanitate. Aceasta subliniază natura divină a lui Iisus și întărește speranța creștinilor în revenirea Sa și în viața veșnică.
Tradiții și obiceiuri
Sărbătoarea Înălțării Domnului este marcată de numeroase tradiții și obiceiuri populare, care variază de la o regiune la alta. În România, această zi este cunoscută și ca Ispas, un nume derivat din slavonul „spasi” care înseamnă „mântuire”. În anumite zone, există obiceiul de a se purta frunze de nuc la brâu, simbolizând ramurile de măslin cu care Iisus a fost întâmpinat în Ierusalim. De asemenea, se obișnuiește să se bată toaca și clopotele pentru a marca momentul înălțării.
În tradiția populară românească, Înălțarea este considerată și ziua eroilor, în care sunt pomeniți cei care au murit pentru țară. Se fac slujbe de pomenire și se împart ofrande în memoria eroilor. Această asociere subliniază legătura dintre credință și identitatea națională.
Aspecte liturgice
Sărbătoarea Înălțării Domnului este precedată de o perioadă de pregătire, în care credincioșii sunt încurajați să se spovedească și să se împărtășească. În ziua sărbătorii, în biserici se săvârșește Sfânta Liturghie, care cuprinde rugăciuni speciale și citiri din Evanghelie și Faptele Apostolilor, care amintesc evenimentul înălțării.
În timpul slujbei, se folosește troparul Înălțării: „Înălțatu-Te-ai în slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcându-le ucenicilor cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se prin binecuvântare că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii”. Acest tropar reflectă bucuria ucenicilor și a întregii Biserici pentru că Iisus Hristos s-a înălțat în slavă și a promis trimiterea Sfântului Duh.
Reflexii asupra Înălțării în contextul contemporan
Înălțarea Domnului are și o relevanță contemporană, oferind un moment de reflecție asupra spiritualității și credinței personale. Într-o lume marcată de schimbări rapide și provocări complexe, sărbătoarea aduce aminte de dimensiunea transcendentă a existenței și de promisiunea divină a unei vieți veșnice. Ea ne îndeamnă să ne concentrăm nu doar pe aspectele materiale ale vieții, ci și pe cele spirituale, cultivând o relație autentică cu Dumnezeu.
În același timp, accentul pus pe misiunea apostolilor de a răspândi cuvântul Evangheliei ne inspiră să fim mesageri ai iubirii și păcii în comunitățile noastre. Sărbătoarea Înălțării ne amintește de responsabilitatea noastră de a trăi în conformitate cu valorile creștine și de a contribui la binele comun, inspirându-ne din exemplul lui Hristos.
Împlinirea profețiilor și promisiunea revenirii
Un alt aspect important al Înălțării este împlinirea profețiilor vechi-testamentare și a promisiunilor făcute de Iisus înainte de răstignirea Sa. Prin acest eveniment, Iisus a demonstrat că toate cele spuse de El s-au împlinit, consolidând astfel credința ucenicilor și a celor care l-au urmat. Promisiunea revenirii Sale, făcută de îngerii care s-au arătat ucenicilor, este o sursă continuă de speranță și așteptare pentru creștini.
Astfel, Înălțarea Domnului, sărbătorită pe 13 iunie, rămâne o piatră de temelie a credinței creștine, aducând în prim-plan atât aspectele teologice profunde, cât și tradițiile și obiceiurile care îi conferă o coloratură specifică. Este o zi de bucurie și reflecție, care ne cheamă să ne înălțăm inimile și mințile către Dumnezeu, urmând exemplul de credință și dedicare al apostolilor. Astfel, Înălțarea Domnului nu este doar o comemorare a unui eveniment trecut, ci și o reafirmare a promisiunilor divine și a speranței în revenirea lui Hristos.
