Învățăturile unei femei trecute prin viață (II)

0
3601

– continuare de aici

Nu te mai chinui să-i schimbi pe cei din jur. Nu numai că nu vei reuși, dar nici nu trebuie să reușești. Lumea din jurul tău se transformă doar odată cu tine. Și nu-ți spun mai mult, căci știi ce ai de făcut.

Nici nu te obosi să le faci pe plac. Fă-ți ție pe plac și starea ta de mulțumire va cerne oamenii ce-ți sunt aproape. Vor rămâne doar cei pentru care fericirea ta e bucurie, iar cei pentru care fericirea ta e motiv de profund disconfort psihic se vor îndepărta singuri, ducă-se și nu plânge în urma lor, căci ți-au făcut un mare serviciu.

Ai grijă de dorințele tale. Nici nu bănuiești ce tare dor cele abandonate, mai ales când nu mai ai timp și putere să le împlinești. Există un „timp al lor”, după cum bine știi, însă, în realitate, este timpul tău. Tu trebuie să ți-l împarți în așa fel încât să-ți ajungă mereu pentru lucrurile care contează pentru tine. De aceea îți spuneam la început să nu fi atât de generoasă cu timpul tău când vine vorba de nimicuri.

Admiră în loc să invidiezi. Invidia te trage în jos, fetiță, admirația te împinge în sus. Invidia îți roade sufletul, admirația ți-l îngrijește! Ai grijă de sufletul tău!

Plângi, dacă simți nevoia, suferă și urlă de durere, dar după ce te-ai săturat să-ți plângi de milă, nu uita să te ridici în picioare și să continui. Nu în genunchi, nu târâș. A continua oricum înseamnă doar să supraviețuiești, nu să trăiești. Poate fi și aceea o victorie, însă una pipernicită și bolnavă. Și nu cred că asta vrei pentru viața ta, să fie marcată de victorii găunoase. Și asta pentru că, în timp, se întorc împotriva ta.

În ceea ce-i privește pe bărbați, cum spuneam, vin și pleacă. Fă în așa fel ca timpul pe care îl petreceți între aceste două momente să fie unul de care să-ți amintești întotdeauna cu emoție, pentru că numai atât rămâne la sfârșit.

Îmbrățișează-ți oamenii dragi și propriile defecte. Nu privi în silă în oglindă, de acum, ce vei vedea la suprafață se va îndepărta tot mai mult de idealurile societății, însă asta nu este o tragedie, tragedia începe atunci când dincolo de aspect nu reușești să te vezi așa cum ești. Nu reușești să te vezi și să trăiești împăcată cu cine ești. Cu cea care ai devenit și cu cea care ai fost în fiecare secundă a vieții.

Luptă cu tentațiile – mediocritatea sau împăunarea cu propria ratare sunt foarte atractive… dar tu dă-le una undeva!

…Iar atunci când vei ajunge ca mine, să poți și tu purta o rochie lungă roșie în care să nu te simți penibilă, ci superbă. Sau orice altceva ai chef, în ciuda… ei, bine fetiță, în ciuda tuturor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord