❝Ți-aș spune că fericirea pe care crezi că o vezi azi, când te uiți în ochii mincinoși ai tuturor bărbaților, este ambalajul efemer al suferinței.
Ți-aș spune că ceea ce consideri tu ca fiind libertate de decizie este, de fapt, obediență oarbă – îți urmezi instinctele, te lași legănată de ipocrizie și te alini cu gândul la dreptul tău de a iubi.
Ți-aș spune că tocmai ceea ce ai considerat uneori iubire este doar criza de identitate a câte unui „el” și timpul tău exploatat de interese străine de tine.
Ți-aș spune că ceea ce tu consideri a fi vina celorlalte femei, inclusiv a femeilor ai căror soți te-au/i-ai cucerit, este, de fapt, vina voastră, a celor care ați luat decizia de a vă sui cu bocancii pe sufletul lor: tu din prostie, ei din nepăsare… sau invers!
Ți-aș spune că promisiunile lui (ale oricărui el) nu sunt decât nade menite să te prindă în plasă, atâta timp cât de nădragii lui mai atârnă încă o femeie.
Ți-aș spune că ceea ce consideri tu libertate și firesc între un bărbat și o femeie, morala consideră altceva; știu că acum nu te interesează, dar mai târziu e posibil să vezi diferit lucrurile…❞
