Un subiect despre care se vorbește rar, dar care pare să existe în mult mai multe relații decât am fi tentați să credem, a ajuns în centrul atenției: „sexul din milă”, situația în care o persoană acceptă intimitatea cu partenerul, deși în acel moment nu simte neapărat dorință sexuală.
Un psihoterapeut clinician explică însă că termenul este mai complicat decât pare și că, dincolo de expresia spectaculoasă, se ascund situații foarte diferite. Uneori poate fi vorba despre o alegere liberă de a oferi afecțiune partenerului, alteori despre presiune, teamă, vinovăție sau dorința de a evita un conflict.
Subiectul a revenit în atenție după publicarea unor cercetări în Journal of Sex & Marital Therapy, care au analizat comportamentul femeilor care se confruntă cu o lipsă cronică a dorinței sexuale. Cercetătorii au estimat că acestea ajung să se implice în activități sexuale în ciuda lipsei dorinței inițiale de aproximativ 2,5 ori pe lună.
Ce înseamnă, de fapt, „sexul din milă”
Gareth Strangemore-Jones, psihoterapeut clinician și fondator, CEO și Clinical Lead al Mental Health Matrix, a explicat pentru Tyla că expresia „mercy sex” este una destul de încărcată.
În literatura de specialitate este folosit mai frecvent conceptul de „sexual compliance”, adică acceptarea unei activități sexuale în condițiile în care persoana nu simțea inițial dorință sexuală.
Dar aici apare o diferență esențială.
Faptul că cineva nu simte dorință spontană nu înseamnă automat că nu își dorește sex.
Există persoane care experimentează ceea ce se numește „dorință responsivă”: dorința nu apare înaintea apropierii, ci poate apărea pe parcursul intimității.
Prin urmare, situația în care cineva acceptă să fie intim cu partenerul fără să fi avut inițial chef nu este automat una problematică.
Problema apare atunci când acel „da” este determinat de frică, presiune sau sentimentul că refuzul va avea consecințe.
De ce ajung femeile să accepte sexul când nu au chef
Diferențele de libido sunt normale într-o relație. Partenerii nu vor avea întotdeauna aceeași dorință, în același moment și cu aceeași frecvență.
Stresul, oboseala, maternitatea, menopauza, anumite boli, durerile, unele medicamente, depresia, anxietatea sau problemele din relație pot influența dorința sexuală.
Uneori, o femeie poate spune „da” pentru că își dorește să-i ofere plăcere partenerului, să se simtă mai apropiată de el sau pentru că știe că propria dorință apare uneori după ce intimitatea începe.
Există însă și motive mai puțin confortabile.
Unele persoane acceptă pentru a evita o ceartă, pentru ca partenerul să nu se supere, să nu le reproșeze că îl resping sau pentru că se tem că acesta ar putea pleca ori ar putea căuta pe altcineva.
Iar aici, spune psihoterapeutul, diferența dintre o alegere afectuoasă și o cedare sub presiune devine extrem de importantă.
„Da” nu înseamnă întotdeauna consimțământ liber
Una dintre cele mai importante observații ale specialistului este că consimțământul nu se rezumă la simplul cuvânt „da”.
Contează și modul în care persoana a ajuns să îl rostească.
Un „da” ezitant poate fi în continuare o alegere liberă. În schimb, un „da” obținut prin intimidare, presiune repetată, vinovățire, manipulare sau frica de consecințe poate să nu reprezinte o alegere liberă.
Cu alte cuvinte, dacă cineva acceptă pentru că se teme de reacția partenerului, situația trebuie privită foarte diferit față de cazul în care acceptă pur și simplu pentru că își dorește să îi facă acestuia o bucurie.
Faptul că doi oameni sunt într-o relație nu înseamnă că există un consimțământ permanent.
Nimeni nu este obligat să facă sex pentru că este căsătorit, pentru că partenerul a plătit cina, pentru că a trecut mult timp de la ultima partidă de sex sau pentru că a spus „da” data trecută.
Consimțământul poate fi retras în orice moment.
Când „a face pe plac” începe să devină periculos
Psihoterapeutul atrage atenția și asupra fenomenului de people-pleasing, adică tendința de a pune constant nevoile celorlalți înaintea propriilor nevoi.
O persoană care a învățat că este iubită doar atunci când îi mulțumește pe cei din jur poate ajunge să își ignore propriul disconfort pentru a nu dezamăgi.
În timp, acest comportament poate deveni atât de automat încât persoana nici nu mai verifică dacă își dorește cu adevărat ceea ce acceptă.
Iar consecințele pot apărea inclusiv în relația de cuplu.
Atunci când cineva își ignoră în mod repetat propriile limite, intimitatea poate începe să fie percepută ca o obligație. Pot apărea resentimente, distanțare, evitarea afecțiunii sau chiar scăderea și mai accentuată a dorinței sexuale.
Sexul fără suficientă excitație poate fi și dureros
Există și o componentă fizică pe care multe persoane o ignoră.
Atunci când nu există suficientă excitație, contactul sexual poate deveni inconfortabil sau dureros. Acest lucru este deosebit de relevant în cazul uscăciunii vaginale, menopauzei, durerilor pelvine sau al altor probleme medicale.
Durerea nu ar trebui tratată ca un preț pe care cineva trebuie să îl plătească pentru a-și mulțumi partenerul.
Dacă durerea persistă sau dacă apar modificări importante și de durată ale dorinței sexuale, este recomandată o evaluare medicală.
Totuși, să faci sex pentru partener nu este automat ceva rău
Aici lucrurile devin mai nuanțate.
Specialistul subliniază că a alege intimitatea pentru că îți dorești să-i faci plăcere partenerului nu este automat nesănătos.
Într-un cuplu, oamenii fac frecvent lucruri pentru celălalt, iar sexul poate începe uneori ca un gest de apropiere și afecțiune, pentru ca dorința reciprocă să apară ulterior.
Cercetările privind motivația sexuală orientată către binele partenerului sugerează că preocuparea pentru nevoile sexuale ale celuilalt poate fi asociată cu satisfacție sexuală și relațională mai mare.
Diferența esențială este însă între generozitate și anularea propriei persoane.
Trei întrebări care pot spune totul
Psihoterapeutul propune trei întrebări simple pentru persoanele care încearcă să își dea seama ce se întâmplă cu adevărat în relația lor:
„Dacă aș spune «nu» în seara asta, m-aș simți în continuare în siguranță și iubită?”
„Sunt cu adevărat deschisă către această apropiere sau simt că mă pregătesc să suport ceva ce nu îmi doresc?”
„Aș putea să mă opresc la jumătatea drumului fără să fiu pedepsită, învinovățită sau făcută să mă simt vinovată?”
Răspunsurile pot spune mai multe despre sănătatea vieții intime decât numărul de partide de sex pe care le are un cuplu.
Discuțiile despre libido nu ar trebui purtate doar în dormitor
Atunci când există diferențe importante de dorință sexuală, specialistul recomandă ca partenerii să discute despre ele într-un moment în care nimeni nu solicită imediat sex.
În locul reproșurilor de tipul „tu niciodată nu vrei”, conversația poate porni de la întrebări despre ceea ce îl face pe fiecare partener să se simtă apropiat, în siguranță și receptiv.
Intimitatea poate însemna și sărut, îmbrățișări, masaj sau atingeri afectuoase, fără ca fiecare gest să devină automat o promisiune că va urma sexul.
Iar dacă lipsa dorinței persistă și provoacă suferință, este important să fie luate în calcul și cauze precum anumite medicamente, depresia, anxietatea, schimbările hormonale, uscăciunea vaginală, durerea sau alte probleme de sănătate.
Pentru că într-o relație sănătoasă, întrebarea nu este doar „Ai spus da?”, ci și „Te-ai simțit liberă să alegi?”.
sursa: https://www.tyla.com/
