Undeva o femeie așteaptă să fie iubită, sunt aproape sigur

Sunt bărbat și ascund în interiorul meu toate eșecurile, toate iubirile și toate poveștile ce ar spune cât sunt de sensibil. Sunt stăpânul emoțiilor mele și vreau să le închid undeva, într-un loc în care să supraviețuiască trecerii mele în neființă.

Existența mi-a fost ferecată de trecut și el refuză să-mi redea cheile. Voi nu ați pățit la fel? Pentru mine lucrurile sunt clare, cineva mi-a furat inocența, cineva a plecat cu amintirile mele, pe undeva m-am dezbrăcat de tinerețe și prin alte locuri am început să cunosc durerea oaselor, a cărnii și a sufletului îmbătrânit. În adâncuri, am rămas rebel, tânăr, naiv, la suprafață sunt brăzdat de realitate, transformat într-un leș ce-și așteaptă devoratorii.

Privesc iar calculatorul, mă înfig cu privirea în oglinda monitorului și, dintr-o dată, zăresc o legătură groasă de chei. Tastele sunt cheile trecutului meu! Instinctiv am întins mâna tremurândă și, în drumul spre ele, simt cum îmi recapăt vigoarea, puterea, văd cum pielea zbârcită se întinde și își recapătă elasticitatea, mirosul mi-o ia razna și îmi readuce în prezent toate acele momente în care trandafiri îmbujorați și-au scuturat arome speciale în nările mele. Veri și primăveri și verde crud și piele catifelată și gustul îmi devine ascuțit și simt din nou căldură, simt cum sângele își recapătă viteza spre a-mi înroși obrazul, da, întind mâna și prind mormanul de chei care, la o simplă atingere, se transformă în rugină, în praf… și iar, din nou, sunt bătrân, și iar oglinda prăfuită, îngălbenită, scorojită, iar eu.

Cu siguranță, aceasta este o capcană a timpului. Undeva există un elixir, undeva o femeie așteaptă să fie iubită, sunt aproape sigur, undeva nu contează vârsta și cineva mă așteaptă…