O descoperire astronomică recentă răstoarnă o idee considerată mult timp aproape de necontestat: o stea poate avea, în condiții neobișnuite, o culoare verde perceptibilă. Obiectul se numește WD J1330+6435, se află la aproximativ 280 de ani-lumină de Pământ, iar aspectul său neobișnuit are legătură cu resturile unor planete și cu densitatea extremă a atmosferei sale. Nu este însă o stea obișnuită, iar explicația fenomenului este mult mai spectaculoasă decât pare la prima vedere.
O „stea moartă” care strălucește verde. Cum este posibil?
Obiectul WD J1330+6435 este o pitică albă, adică nucleul extrem de dens rămas după ce o stea și-a consumat combustibilul nuclear și și-a pierdut straturile exterioare. Departe de a fi o stea obișnuită, aceasta oferă astronomilor indicii despre ce se întâmplă cu sistemele planetare după moartea stelei centrale.
Potrivit studiului publicat la 15 octombrie 2026 în revista RAS Techniques and Instruments, cercetătorii au analizat proprietățile luminoase ale piticelor albe și au identificat obiecte care, privite suficient de aproape, ar putea avea nuanțe neobișnuite. WD J1330+6435 se remarcă prin aspectul său verde-gălbui, asemănător culorii chartreuse.
Resturile unor planete au schimbat culoarea stelei
Explicația descoperirii se află în compoziția chimică a atmosferei piticei albe. Materialul provenit din resturi stâncoase ale unui sistem planetar a ajuns la suprafața stelei, îmbogățind straturile exterioare cu elemente precum sodiu, calciu și litiu.
În condițiile extreme de densitate ale acestei atmosfere, atomii de sodiu interacționează diferit cu lumina față de ceea ce se întâmplă în condiții obișnuite. Ei absorb o gamă mai largă de lungimi de undă din zona galbenă, portocalie și roșie a spectrului. Calciul influențează, la rândul său, lumina din partea albastră a spectrului.
Rezultatul este un echilibru neobișnuit al luminii care ajunge la un observator ipotetic: steaua poate fi percepută ca verde. Nu este vorba despre o suprafață acoperită cu o substanță verde și nici despre un fenomen supranatural, ci despre efectul combinat al compoziției chimice și al densității extreme.
De ce este atât de neobișnuită o stea verde?
Stelele obișnuite emit lumină într-un spectru larg de lungimi de undă. Chiar dacă intensitatea luminii lor atinge un maxim în zona verde, combinația celorlalte culori face ca ochiul uman să perceapă, în general, o nuanță albă sau apropiată de alb, nu verde pur.
Piticele albe pot face excepție deoarece atmosferele lor foarte dense, împreună cu anumite elemente chimice, modifică distribuția luminii într-un mod neobișnuit. Tocmai acest mecanism explică de ce WD J1330+6435 este atât de interesantă pentru astronomi.
Cercetătorii au identificat și alte pitice albe cu nuanțe surprinzătoare, inclusiv roz, violet, cyan și galben. Așadar, descoperirea nu înseamnă că Universul conține o singură stea care poate avea orice urmă de verde, ci că WD J1330+6435 reprezintă un exemplu deosebit de evident al acestui fenomen.
Poate fi văzută steaua verde de pe Pământ?
Aici apare detaliul care schimbă perspectiva asupra întregii descoperiri: culoarea verde a fost stabilită prin analiza spectrului luminos și modelarea modului în care ar percepe-o ochiul uman, nu printr-o fotografie realizată de aproape.
Aflată la aproximativ 280 de ani-lumină, în constelația Dragonului, pitica albă este mult prea îndepărtată și prea mică pentru ca discul său să poată fi observat direct în asemenea detalii cu ochiul liber. Imaginile care ilustrează descoperirea sunt reprezentări bazate pe cercetare, nu fotografii de aproape ale unei stele verzi.
Importanța rezultatului depășește însă aspectul spectaculos. Compoziția chimică a piticelor albe poate dezvălui ce fel de material a supraviețuit distrugerii sistemelor planetare din jurul lor. În cazul lui WD J1330+6435, culoarea neobișnuită devine o pistă pentru înțelegerea unei istorii cosmice care altfel ar fi mult mai greu de descifrat.
