
În 1975, o tânără actriță de 30 de ani intra într-unul dintre cele mai urmărite studiouri de televiziune din Marea Britanie. În câteva minute, prezentatorul Michael Parkinson transforma interviul într-un spectacol stânjenitor, punându-i întrebări despre corpul ei, nu despre talent. Numai că Helen Mirren nu avea de gând să accepte umilința în tăcere. Aproape cinci decenii mai târziu, povestea acelui moment spune ceva mult mai puternic despre femei, prejudecăți și succes.
De la o familie cu rădăcini aristocratice la o copilărie fără privilegii
Povestea lui Helen Mirren începe cu mult înainte de Hollywood, într-o familie cu o istorie aproape cinematografică. Născută la 26 iulie 1945, la Londra, sub numele Ilyena Lydia Mironoff, viitoarea actriță avea rădăcini rusești și englezești.
Bunicul patern, Piotr Mironov, provenea din aristocrația rusă și se afla în Marea Britanie în 1917, într-o misiune diplomatică legată de achiziționarea de armament. Revoluția Rusă l-a prins departe de casă, iar întoarcerea a devenit imposibilă. Familia și-a pierdut proprietățile și statutul, iar bunicul a ajuns să muncească drept șofer de taxi la Londra.
Tatăl actriței, Basil Mironoff, a fost violist în Orchestra Filarmonicii din Londra și a condus ambulanțe în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ulterior, a lucrat și el ca taximetrist. Mama sa, Kathleen, provenea dintr-o familie numeroasă, fiind fiica unui măcelar care furniza carne pentru curtea reginei Victoria.
Când Helen avea aproximativ nouă ani, tatăl ei a schimbat numele familiei din Mironoff în Mirren. A crescut în Essex, într-o familie fără mari posibilități materiale. În adolescență, a lucrat la un parc de distracții din Southend, unde atrăgea trecătorii către instalațiile de agrement.
Un profesor i-a remarcat însă înclinația artistică și a îndrumat-o către audițiile National Youth Theatre. În 1963, la 18 ani, a fost acceptată. Doi ani mai târziu, interpretarea Cleopatrei în spectacolul Antony and Cleopatra, la Old Vic, i-a deschis drumul către o carieră profesională. A urmat Royal Shakespeare Company, unde talentul său a început să fie remarcat.
Interviul din 1975 care a expus sexismul televiziunii britanice
La 30 de ani, Mirren era deja o actriță respectată pe scena britanică. Apariția la emisiunea lui Michael Parkinson ar fi trebuit să fie o oportunitate importantă. A devenit însă unul dintre cele mai controversate interviuri din istoria televiziunii britanice.
Parkinson a prezentat-o drept „regina sexului” de la Royal Shakespeare Company și a citat aprecieri ale criticilor despre senzualitatea ei. Apoi a făcut o remarcă aparent depreciativă, prezentând-o drept o „actriță serioasă”, dar punând expresia între ghilimele.
Mirren l-a întrerupt imediat:
„În ghilimele? Ce vreți să spuneți prin asta? Cum îndrăzniți?”
Prezentatorul nu s-a oprit. A întrebat-o dacă ceea ce numea „echipamentul” ei fizic nu cumva îi afectează șansele de a fi considerată o actriță serioasă.
Răspunsul ei a fost memorabil. În loc să accepte aluzia, i-a cerut să explice în detaliu la ce se referă. Când Parkinson a ajuns, în cele din urmă, la referirea explicită la bustul ei, Mirren a replicat:
„Adică actrițele serioase nu pot avea sâni mari?”
A continuat explicând că ar fi o performanță foarte slabă dacă publicul ar fi preocupat de dimensiunea bustului unei actrițe în loc să urmărească jocul ei scenic.
Interviul a fost redescoperit și distribuit masiv în 2016, când imaginile au readus în atenție felul în care femeile din industria divertismentului erau judecate după aspectul fizic. În 2019, Mirren a povestit că, după acel episod, ea a fost cea criticată pentru că ar fi fost prea combativă, nu prezentatorul.
Parkinson a refuzat să-și ceară scuze în 2016, susținând că nu considera necesare regretele. În 2019, a recunoscut totuși că interviul fusese exagerat și stânjenitor pentru standardele de atunci.
Helen Mirren a devenit femeia pe care nimeni nu o mai putea reduce la aspectul fizic
În 1991, la 45 de ani, când multe actrițe se loveau deja de prejudecățile industriei cinematografice privind vârsta, Helen Mirren a primit rolul care avea să-i redefinească întreaga carieră: detectivul Jane Tennison din serialul britanic Prime Suspect.
Personajul era o femeie puternică, ambițioasă și inteligentă, obligată să lupte nu doar împotriva infractorilor, ci și împotriva sexismului din interiorul poliției. Serialul a devenit un succes, iar Mirren a primit trei premii BAFTA pentru interpretarea acestui rol.
În 2006, a interpretat-o pe regina Elisabeta I în producția de televiziune Elizabeth I, pentru care a câștigat un premiu Emmy.
A urmat rolul care i-a adus consacrarea mondială: regina Elisabeta a II-a, în filmul The Queen.
Pe 25 februarie 2007, la 61 de ani, Helen Mirren a urcat pe scena Premiilor Oscar pentru a primi trofeul pentru cea mai bună actriță. Interpretarea suveranei britanice i-a adus și Globul de Aur, BAFTA și premiul Sindicatului Actorilor.
Momentul a avut o ironie aproape cinematografică: femeia despre care un prezentator se întreba dacă poate fi luată în serios ca actriță ajunsese să primească cea mai râvnită distincție din industria filmului pentru interpretarea unei regine.
În 2015, a cucerit și Broadway-ul. Pentru rolul Elisabetei a II-a din piesa The Audience, a primit premiul Tony. Avea deja Oscarul, Emmy-ul și Tony-ul, tripla distincție cunoscută drept Triple Crown of Acting. În palmares se adăuga și prestigiosul premiu Olivier, acordat pentru excelență în teatrul britanic.
În 2003, fusese înnobilată cu titlul de Dame pentru contribuția sa la artele spectacolului.
Ce a spus Helen Mirren despre controversatul interviu, după aproape cinci decenii
Povestea are și o nuanță mai puțin cunoscută. În 2023, actrița a revenit asupra controversatului schimb de replici și a făcut o mărturisire surprinzătoare. Într-un interviu pentru Radio Times, a admis că Michael Parkinson identificase, într-un anumit sens, o problemă reală: aspectul ei fizic îi afectase uneori credibilitatea în ochii celor care distribuiau actrițe în roluri clasice.
Mirren nu a retras criticile privind comportamentul prezentatorului, dar a recunoscut că experiența profesională i-a oferit o perspectivă mai complexă asupra acelui episod.
Această nuanță face povestea și mai interesantă. Nu este doar despre o femeie care a câștigat o dispută televizată, ci despre o actriță care a înțeles cât de mult pot influența prejudecățile o carieră și cât de dificil este să le depășești.
Astăzi, Helen Mirren rămâne una dintre cele mai respectate actrițe britanice, cu o carieră impresionantă în teatru, film și televiziune.
Fetița care atrăgea clienți la un parc de distracții, fiica unui fost taximetrist și nepoata unei familii rusești dezrădăcinate a ajuns să interpreteze două dintre cele mai cunoscute regine ale istoriei britanice.
Iar femeia căreia i s-a cerut, în direct, să demonstreze că poate fi o actriță serioasă nu a avut nevoie să demonstreze nimănui că merită să fie acolo. A făcut-o prin rolurile sale.







