
Dacă ai fi făcut o altă alegere, ai fi putut trăi astăzi o viață complet diferită într-un alt univers? O interpretare controversată a fizicii cuantice sugerează o posibilitate care pare desprinsă din filmele SF: realitatea noastră ar putea avea nenumărate ramificații, în care ar exista versiuni diferite ale fiecăruia dintre noi. Iar explicația acestei ipoteze vine dintr-o teorie formulată de un fizician în urmă cu aproape 70 de ani.
Teoria care susține că nu există un singur univers
Se numește interpretarea multor lumi (Many-Worlds Interpretation) și a fost propusă în 1957 de fizicianul american Hugh Everett III. Ideea sa radicală pornește de la o problemă fundamentală a mecanicii cuantice: ce se întâmplă atunci când o particulă poate avea mai multe rezultate posibile în urma unei măsurători?
În fizica obișnuită, suntem obișnuiți cu un singur rezultat. Aruncăm o monedă și obținem cap sau pajură. Observăm un fenomen și înregistrăm un anumit rezultat. La nivelul particulelor subatomice, însă, lucrurile sunt mult mai complicate.
Mecanica cuantică descrie anumite sisteme printr-o stare numită superpoziție, care poate cuprinde mai multe rezultate posibile. În interpretarea tradițională, măsurarea este asociată cu reducerea acestei superpoziții la un rezultat concret.
Everett a propus o explicație diferită: funcția de undă a Universului nu se prăbușește într-un singur rezultat. Toate rezultatele posibile continuă să existe, fiecare într-o ramură distinctă a realității.
Ai putea avea o altă versiune care trăiește o viață complet diferită?
Aici începe partea care transformă această ipoteză într-una dintre cele mai fascinante idei din fizica modernă.
Potrivit interpretării multor lumi, evenimentele cuantice cu rezultate diferite pot conduce la ramuri distincte ale realității. În fiecare dintre acestea, evoluția ulterioară a Universului urmează un alt parcurs.
Privită prin această perspectivă, ideea unor versiuni alternative ale aceleiași persoane devine posibilă în cadrul teoriei. Ar putea exista, în ramuri diferite, versiuni ale tale care au alte experiențe și istorii de viață.
Totuși, există o diferență importantă între ceea ce spune teoria și ceea ce sugerează imaginația populară. Nu este vorba despre universuri paralele în care poți întâlni un alt tu, ca într-un film, și nici despre faptul că fiecare decizie personală creează automat o copie a ta.
Ramificarea este legată de evoluția sistemelor cuantice, nu de alegerile cotidiene privite separat. Deciziile noastre implică procese fizice complexe, dar interpretarea lui Everett nu demonstrează că fiecare alternativă imaginată de un om devine o realitate independentă.
De ce nu putem comunica cu celelalte versiuni ale noastre?
Un element esențial al acestei interpretări este decoerența cuantică. Atunci când un sistem cuantic interacționează cu mediul înconjurător, interferența dintre anumite componente ale superpoziției devine practic imposibil de observat.
Acest proces ajută la explicarea apariției unor ramuri care se comportă, la scară macroscopică, precum realități distincte.
Prin urmare, chiar dacă interpretarea multor lumi ar descrie corect natura Universului, nu există un mecanism demonstrat prin care versiunile din ramuri diferite să comunice sau să-și influențeze reciproc experiențele.
Nici nu există dovezi că un alt „tu” ar putea lua decizii în locul tău, să-ți transmită informații sau să determine evenimentele din viața ta.
Au demonstrat oamenii de știință existența universurilor paralele?
Nu. Iar această precizare este esențială.
Interpretarea multor lumi este o modalitate de a înțelege matematica mecanicii cuantice, nu o descoperire experimentală care a confirmat existența unor universuri alternative.
Fizicienii continuă să dezbată interpretarea corectă a fenomenelor cuantice. Există și alte explicații, precum interpretarea Copenhaga sau mecanica bohmiană, care abordează diferit problema măsurătorii.
Potrivit analizei publicate în Stanford Encyclopedia of Philosophy, una dintre dificultățile majore este identificarea unor teste experimentale care să distingă interpretarea multor lumi de alte abordări ale mecanicii cuantice. Până în prezent, nu avem o confirmare experimentală decisivă a existenței acestor ramuri ale realității.
Ipoteza rămâne însă una dintre cele mai provocatoare idei despre natura Universului.
Și poate că întrebarea care ne tulbură cel mai mult nu este dacă există o altă versiune a noastră undeva, ci cât de puțin înțelegem, de fapt, despre realitatea în care trăim.







