Holly Butcher a fost o australiancă frumoasă și plină de viață, cu planuri și visuri, cu tot ce înseamnă viitorul pentru cineva de 27 de ani. A fost pentru că a învins-o cancerul osos la începutul lui ianuarie*. La câteva zile de la anunțul morții, părinții au postat pe pagina de Facebook scrisoarea scrisă de Holly cu câteva ore înaintea sfârșitului. Care avea ca titlu “Câteva sfaturi de la Hol”…
E ciudat să-ți dai seama și să accepți moartea când ai 26 de ani. E doar unul dintre lucrurile pe care le ignori. Zilele trec și te aștepți să tot vină, una după alta. Până ceva neașteptat se întâmplă. Mereu mi-am imaginat că voi îmbătrâni, că voi face riduri și că voi încărunți, mai ales din cauza unei familii frumoase, cu o mulțime de copii, pe care o plănuiam cu dragostea vieții mele. Atât de tare îmi doresc asta încât doare.
Numai că viața e fragilă, prețioasă și plină de neprevăzut, iar fiecare zi e un dar și nu un drept.
Acum am 27 de ani. Și nu vreau să plec. Îmi iubesc viața. Sunt fericită… Le datorez asta celor care mă iubesc. Dar controlul nu mai e în mâinile mele.
N-am început să scriu aceste “rânduri de dinaintea morții” pentru ca să vă temeți de moarte, îmi place că suntem aproape ignoranți despre inevitabilitatea ei. Mai puțin însă când vreau să vorbesc despre ea și e tratată ca un subiect tabu, ca ceva care nu i se va întâmpla vreunuia dintre noi… Asta mi se pare cam dur. Aș vrea ca oamenii să înceteze să-și mai facă griji despre lucrurile mărunte și fără sens în viață, să nu uite că toți avem aceeași soartă și să-și trăiască timpul cu sens și bucurie, fără mizerii.
*ianuarie 2018
