Că femeile și bărbații nu vorbesc aceeași limbă, e clar. Avem nevoie de dicționar explicativ
Sunt sigură că printre voi, doamnelor, se numără persoane care au stat la masă cu potențiali parteneri, cu actuali sau cu foști într-o conversație care sună bilingv și niciunul nu vorbea limba celuilalt. Mâna sus și spuneți “am pățit”! De altfel, e valabil și pe partea cealaltă a baricadei. Ei spun una, noi înțelegem măcel, prăpăd, sfârșitul lumii sau, și mai rău, infidelitate. Nu aș vrea să intrăm astăzi în motivele pentru care se întâmplă acest lucru pentru că nu vreau să deschid cutia Pandorei. O să clarific asta din capul locului, totuși. “Poate” nu înseamnă întotdeauna “da”, iar “nu” înseamnă întotdeauna “nu”, indiferent cât e de scurtă fusta sau cât de multe sunt gradele din pahar.
Dați-mi voie să vă explic pe studiu de caz. Pe la începuturile unei relații (eșuate din start) îi povesteam domnului despre un serial. Îi ziceam că e o prostioară, că nu o să rămână în istorie, însă actorii și actrițele din film au fost aleși, cred, de la Miss și Mister Univers. Numai unu’ și unu’, iar ele numai una și una.
Noemi a zis:” Băi, e serial prost cu bărbați chipeși și cu femei frumoase”.
Bărbatul a auzit: “Tu nu ești suficient de bun pentru mine, iar eu l-aș biip și biip, dar mai ales i-aș biip cu biiip de două ori și cu chiuituri unui personaj fictiv.”
S-a pus pe urlat și pe plâns la propriu că sunt o infidelă (mă rog, nu am voie să vă scriu exact ce mi-a zis, dar nu infidelă a fost cuvântul. De fapt, a zis că sunt o c și se termina cu urvă) și că îmi interzice (IN-TER-ZI-CE) să mă mai uit la serial. Bă, să-i interzici tu lu’ tăticu’ tău ceva. Urmarea e ușor de dedus. Pe el l-am trimis într-o serie de biiip-uri, eu m-am dus să mă uit la serial. De două ori la rând.
