Zaida Martin: „Greșelile pe care mi-am construit viața s-au dovedit, în timp, a fi fatale…”

0
1774

Este interviul care inaugurează o nouă rubrică aici, în casa Confesiunilor. Pe Zaida Martin o găsiți și pe Facebook. De ce am ales să încep cu ea? Veți vedea în cele ce urmează…

– Zaida, îți mulțumesc că ai acceptat invitația mea. Știu că nu îți este ușor să discuți public despre anumite subiecte, dar asta face cu atât mai mult valoroasă întâlnirea noastră. Trebuie să menționez că discuția are loc în limba spaniolă, dar interviul va apărea, desigur, tradus în limba română. Și-ți mulțumesc și pentru că ai avut încredere în abilitatea mea de traducător. Așadar, cine este Zaida Martin?

– Bună întrebare! Probabil că nu puțini dintre cititorii tăi se vor întreba de ce ai ales să stai de vorbă cu mine, din moment ce nu sunt o persoană publică.

– Nu încă, dacă-mi permiți…

(Râde)

– Să nu exagerăm. Sunt o femeie obișnuită cu care viața, destinul, întâmplarea sau cum vrei să spui s-a jucat nu tocmai cu grijă… cel mai important însă este că am supraviețuit și că acum sunt gata să-mi spun povestea.

– De altfel, mi-ai încredințat deja prima ta filă de jurnal. Un act de-o sinceritatea brutală, trebuie să recunosc.

– Da… poți spune și așa. Uneori însă nu putem „arde” trecutul decât povestindu-l. De aceea mi-am deschis sufletul. Nu-ți dezvălui mai multe acum, dar, în curând, voi împărtăși totul.

– Că ai adus vorba de împărtășit, Zaida, ce simte o femeie care își părăsește iubitul fără niciun cuvânt, fără nicio explicație? E nevoie de curaj pentru un astfel de gest?

– De curaj, de nebunie sau doar de disperare. Contează mult motivația din spatele gestului. În cazul meu, a fost una singură: iubirea. Am considerat că o lovitură scurtă și rapidă este mult mai puțin dureroasă pentru el – el, cel ce a fost iubirea vieții mele – decât decât una sinonimă cu agonia…

– Regreți?

– Au vreun rost regretele? Prefer să nu mă gândesc niciodată la ce ar fi fost dacă… pentru că niciodată „ce ar fi fost dacă” nu se poate materializa. De aceea, vreau să învăț să privesc înapoi cu înțelegere, chiar dacă greșelile pe care mi-am construit viața s-au dovedit, în timp, fatale.

– Dar, așa cum spuneai și tu, ai supraviețuit.

– Nu mă întreba cu ce costuri…

– Cum te-a schimbat toată acestă poveste?

– După ce m-a plimbat îndelung și insistent prin iad, mi-a arătat că oamenii pot avea nu una, ci mii de măști, că printre ei ești în permanență pe nisipuri mișcătoare, dar, cel mai important, mi-a dezvăluit o altă fațetă a personalității mele. Astfel, am descoperit că sunt o femeie capabilă să-și supraviețuiască propriilor dezastre, cu un dram de cinism – dacă e nevoie – cu forțe noi, cu perspective noi, cu capacitatea de a face alegeri și de a le suporta consecințele… Știi cum e, viața îți servește de toate, treaba ta e doar să alegi cum reacționezi și în ce te transformi. Poate că sună a clișeu, dar nu sunt decât inevitabile concluzii ale vieții mele de până acum.

– Zaida, îți mulțumesc pentru tot, dar, mai cu seamă, pentru lecția ta. De-abia aștept să ne dezvălui tot.

– Cu drag și… pe curând! 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord