Zaida – o nouă filă de jurnal

0
426

(…) La bancă e coadă. Mă zburlesc toată doar la gândul că, mai mult ca sigur, voi avea parte de noi întâlniri și Dumnezeu știe pe cine mai are de gând să-mi scoată în cale. Dar nu am avut de ales, am decis să lichidez toate conturile de economii, inclusiv banii de la ei, bani de care mi-am jurat că nu mă voi atinge cât voi trăi și, având în vedere situația dată, aproape că m-am ținut de cuvânt. Plecarea din Madrid, de lângă iubitul meu Robert Adams – ah, ce plăcere chinuitoare să-i rostesc, fie și numai în gând, numele întreg! – din casa și din viața mea a însemnat, inevitabil, și demisia mea. Oricum, îmi uram slujba, mă transformase într-o piesă mică-mică și aproape neînsemnată a unui angrenaj mare, cu nume sofisticat și pretenție de multinațională. Ducă-se! Cui îi trebuie să-și petreacă ultimele…

(…)

Am fugit de lângă Robert ca să nu-l împovărez cu agonia mea despre care nici nu știu dacă va fi una scurtă și curată sau una lungă și degradantă.

Am fugit de lângă Robert ca să nu mă vadă cum mă descompun, câte puțin în fiecare zi.

Am fugit de lângă Robert ca să nu-l scârbesc în legătură cu iubirea noastră.

Am fugit de lângă Robert ca el să aibă doar amintiri bune, blânde, fierbinți sau emoționante despre noi.

Am fugit de lângă Robert ca să nu-l bântuie inutilele sentimente de neputință și de vinovăție.

Am fugit de lângă Robert ca să nu-l distrug.

Am fugit de lângă Robert ca să-mi salvez iubirea…

Am fugit de lângă Robert și asta a fost cea mai crudă și mai bună decizie pe care aș fi putut s-o iau.

*

– Scoateți toate depozitele?

– Da, vă rog. Toate, căci…

#Zaida

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord