Cred că am încurcat borcanele sau, mai bine spus, le-am făcut cioburi sau, și mai bine spus, am dat de dracu’. Până mai alaltăieri, eram zmeu, mă credeam buricul pământului, făceam mișto de prietenii care nu erau în stare să-și facă amantă sau nu își doreau. Eu le știam pe toate, le povesteam ca să-i oftic, să le arăt cine sunt eu, dar acum stau și mă întreb cum am să le-o povestesc pe asta.
Zâmbeam ieri când mi-a sunat telefonul, eram cu doi amici, doi dintre cei cărora le povesteam eu cu poftă ce bine este să fi iubit de mai multe femei și, da, mi-a sunat telefonul și mi-a dispărut zâmbetul de pe meclă. Exact, de pe meclă, pentru că față nu mai aveam. Schimonosit după așa veste, m-am scuzat și am dispărut ca măgarul în ceață. Da, a sunat și m-a pus în fața faptului împlinit. Vă rog să nu mai râdeți, știu că deja zâmbiți cu gura până la urechi și că nu aveți de gând să fiți empatici, știu că vă prăpădiți de râs, imaginându-vă fața mea, dar, vă rog, aveți puțină milă.
Doar cei pățiți pot înțelege ce este în sufletul meu. Nu, nu vrea să facă avort! Acum spune că este credincioasă, că ea nu își face păcate și am întrebat-o dacă nu era păcat când umbla cu unul însurat și mi-a spus că ea nu era măritată, deci nu, deci nu vrea să audă de avort. Mai mult, mi-a promis că o să stea de vorbă cu nevasta mea, dacă nu deschid eu subiectul, în maxim trei zile. Acum aud doar ticăitul ceasului și parcă pe ea cum îmi spune sec: Am o surpriză pentru tine, prințule, am rămas gravidă!
Vă rog, nu mai râdeți, treaba este serioasă. Eu credeam că este femeie deșteaptă, îmi spunea că o respectă pe soția mea și că, uneori, îi este milă de ea, dar că pot sta liniștit, că doar în cazuri extreme și-ar apăra relația dintre noi doi, dar eu nu am înțeles atunci ce voia să spună. Pe mine mă fascina idila asta și felul în care mă ascundeam de soție. Oare ce pot face? Nu am copii cu nevasta, suntem căsătoriți doar de trei ani și ea nu își dorește copii, dar o să facem atunci când o să fie vremea, așa a promis.
Acum eu trebuie să merg acasă și să-i dau vestea cea mare. Ce credeți? Să aștept până știu sexul copilului? Oare așa ar putea să mă înțeleagă mai ușor? Nici nu știu ce să fac. Practic, mai am două zile și ceva și vine furtuna peste mine, mă ajung toate datoriile, îmi iese fala pe nas. În definitiv, o să am un copil, măcar asta mi-am dorit de mai multă vreme, măcar mă aleg cu ceva.
Hai, spuneți ceva, dați un semn sau un sfat, am greșit și eu și acum apelez la înțelepciunea dumneavoastră. Ce? Să îi întreb pe prietenii mei? Nu pot! Au să râdă cu mâinile ținându-se de burtă. Cum să le spun? Mi-a înflorit relația extraconjugală! Așa?
Eram în al nouălea cer și am căzut printre pământeni, eram trufaș, am păcătuit cu fapta și cu vorba. Cred că mă duc la biserică, merg să mă spovedesc, mai am și alte păcate, merg, poate mă iartă. Nu, nu Dumnezeu, soția…
