„Am plecat la Paris cu un străin cunoscut online. N-a fost ce crezi”

L-am cunoscut pe o platformă banală, într-o seară de plictiseală și vin rece. Nu-mi propusesem nimic, nici flirt, nici vreo revelație. Dar uneori, oamenii care par să nu conteze la început devin exact catalizatorii de care aveai nevoie.

El era genul acela care scrie cu diacritice și pune spațiu după virgulă. Vorbea despre jazz, despre cărți vechi și despre mirosul cafelei în orașe străine. Nu mi-a propus nimic vulgar. Doar mi-a zis, într-o zi:
„Hai să ne întâlnim la Paris. Eu vin din Belgia. Tu din București. N-avem nimic de pierdut.”

Am râs. Apoi am tăcut. Apoi m-am uitat în viața mea și m-am întrebat de ce nu. Nu pentru el. Ci pentru mine.

Câte dintre noi n-au visat să evadeze? Să plece cu un necunoscut, nu de dragul unei iubiri imposibile, ci ca să-și amintească cum e să se simtă vie? A fost o decizie nebunească, da. Mi-am luat un bilet, o valiză mică și un ruj roșu.

Ne-am întâlnit la Gare du Nord. El era mai tăcut decât în mesaje. Mai real. Mai puțin sigur pe el. Și cred că și eu eram altfel. Fără filtre, fără timp să-mi construiesc o poveste.

Parisul era acolo — agitat, parfumat, cu lumini blânde și claxoane nervoase. Am mers pe jos ore întregi. Am râs, am tăcut, am mâncat croissante prea scumpe și am vorbit despre părinți, regrete și visuri netrăite.

Dar n-a fost ce crezi.

N-a fost o aventură de o noapte. N-a fost pasiune oarbă sau romantism de film. N-a fost nici iubire. A fost întâlnirea cu mine, într-un oraș care nu-mi datorează nimic, alături de un bărbat care nu-mi cerea nimic.

Mi-am dat seama cât de mult ne legăm de ideea de „ce urmează”. Că dacă pleci cu un străin, trebuie să te îndrăgostești sau să regreți. Că dacă nu e s*x sau dramă, nu e poveste. Dar poate unele povești nu au nevoie de punct culminant.

Câteva zile în Paris, două suflete care nu s-au mai văzut de atunci, dar care și-au oferit libertatea de a fi. Fără promisiuni. Fără scop. Doar o pauză de viață. O bătaie de inimă în plus. Un reminder că putem să facem lucruri nebunești fără să plătim mereu un preț.

Uneori, pleci cu un străin și te întorci acasă mai puțin străină de tine însăți.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here