Nu există alarmă mai puternică decât intuiția unei femei. Și totuși, e adesea primul lucru pe care îl ignorăm. Pentru că ne este frică. Pentru că iubim. Pentru că vrem să ne mințim că totul e bine… chiar și când stomacul nostru urlă că ceva nu e.
Știi momentul acela? Când îți spune că s-a culcat devreme, dar tonul vocii lui e altul. Când se întoarce de la muncă, dar nu te poate privi în ochi. Când îți aduce flori, dar știi că nu sunt doar un gest de iubire, ci o acoperire.
Și atunci, intuiția se activează. Nu e logică. Nu e demonstrabilă. Dar e acolo, în corpul tău. Te strânge. Te înțepenește. Te oprește în loc.
Dar ce face mintea?
Mintea caută scuze. Raționalizează. Caută argumente. Îți spune:
„Poate e doar obosit.”
„Poate sunt eu prea sensibilă.”
„Poate îmi imaginez lucruri.”
Și astfel, începe dansul auto-anulării. Îți trădezi propriul simț al realității doar ca să păstrezi iluzia unei relații intacte.
Intuiția nu țipă. Ea șoptește. Dar când o tot ignori, începe să doară. Te trezești în miez de noapte cu gânduri care nu-ți dau pace. Te pierzi în conversații imaginare în care vrei să-l întrebi tot, dar în realitate… taci. Pentru că ți-e teamă de ce-ai putea afla.
Și el?
El se bazează pe faptul că tu nu vrei să știi. Pe faptul că vei alege, din nou, să crezi în varianta frumoasă. Pentru că, nu-i așa, e mai comod să trăiești într-o minciună frumoasă decât într-un adevăr dureros.
Dar vine o zi în care corpul tău nu te mai lasă. În care începi să te sufoci în propria ta tăcere. În care recunoști că ceea ce simți… e real. Chiar dacă el spune că „e doar în capul tău”.
Și poate atunci nu te confrunți. Poate nu pleci. Dar începi, pentru prima dată, să-ți iei în serios intuiția. Să-ți asculți corpul. Să nu-ți mai disprețuiești bănuielile.
Pentru că, dragă femeie, dacă inima îți bate altfel când îl vezi, dacă simți nodul în stomac, dacă îți vine să plângi fără motiv… atunci există un motiv.
Și chiar dacă mintea încă mai caută scuze, tu știi. Ai știut tot timpul. Doar că acum… ai curajul să recunoști.
Și acolo începe adevărata vindecare. Nu când afli că te-a mințit, ci când nu te mai minți tu.
