Se întâmplă să ajungi într-un punct în care îl iubești atât de mult, încât uiți să te mai iubești pe tine. Îți sacrifici nopțile, zâmbetele, planurile, doar ca să fii aproape de el, să-i potolești nemulțumirile, să îi alini singurătatea. În această iubire disproporționată, te pierzi. Te pierzi în temerile lui, în așteptările lui, în dorința de a fi femeia perfectă care poate salva totul, chiar și atunci când nu trebuie.
Psihologic, aceasta este o formă de dependență emoțională. Inima ta se leagă atât de strâns de altcineva încât uiți că valoarea ta nu depinde de prezența sau aprobarea lui. Uitând să te vezi pe tine, uiți să te întrebi dacă ești fericită, dacă îți sunt respectate limitele, dacă primești înapoi aceeași iubire pe care o oferi. Este momentul în care trebuie să te oprești, să privești în oglindă și să te întrebi: „Pe mine cine mă iubește? Cine îmi cunoaște dorințele și nevoile?”
A-ți acorda timp pentru tine nu e egoism, ci supraviețuire emoțională. În acele clipe în care simți că îl iubești prea mult, recunoaște că iubirea ta trebuie să înceapă cu tine. Începe cu respectul față de propriile nevoi, cu aprecierea pentru felul în care te ții pe picioare în ciuda tuturor dezamăgirilor și cu grija pentru emoțiile tale. Această oglindă nu minte niciodată. Ea reflectă adevărul pe care uneori îl eviți: dacă nu te iubești tu, nu poate iubi nimeni altcineva în locul tău.
„Iubirea excesivă pentru altcineva nu e dovadă de generozitate. E semnalul că ți-ai uitat propria valoare.”
Învățând să te iubești pe tine, devii mai puternică, mai clară, mai conștientă de ceea ce meriți. Și, paradoxal, această iubire de sine devine magnetul pentru relații sănătoase. Cei care intră în viața ta vor fi atrași nu doar de frumusețea ta, ci și de forța interioară pe care ai descoperit-o în tine.
Privește-te în oglindă și recunoaște femeia puternică care ești. Iubește-te așa cum ai fi vrut să fii iubită, cu respect, atenție și prezență. Și abia apoi vei putea iubi pe cineva fără să te pierzi.
