În general, fiecare persoană are nevoi sexuale. Nu-i așa? Indiferent dacă ești singur, într-o relație sau căsătorit.
Când ești într-o relație serioasă, ești obligat să-ți satisfaci aceste nevoi exclusiv în cadrul relației. (Se presupune, cel puțin.) Dar ce se întâmplă dacă partenerul tău nu simte nicio obligație să-ți satisfacă aceste nevoi în relație? Cum faci față unei astfel de situații?
Stăteam într-un restaurant într-o zi, mâncând singură, și am auzit o conversație între cinci femei și trei bărbați despre căsniciile lor lipsite de intimitate. Spre surprinderea mea, femeile erau cele care își doreau mai mult sex în relație. Soții erau cei care refuzau. Asta m-a șocat. Am crezut întotdeauna că bărbații sunt cei mai „dornici”. Conversația mi-a captat toată atenția, deși mă prefăceam că sunt concentrată pe salata mea.
Una dintre femei a explicat, vizibil frustrată, că nu este vorba doar despre actul în sine. Ea a spus:
„Ce îmi lipsește este să mă simt dorită, să avem intimitatea și spontaneitatea pe care le aveam înainte. Să respirăm același aer, să ne îmbrățișăm, să ne mângâiem când ne uităm la TV, să-mi sărute umerii sau să-mi lovească ușor fundul când trec pe lângă el – toate acestea. Îmi lipsesc privirile secrete, anticiparea. Unde au dispărut toate și trebuie să trăiesc așa pentru tot restul vieții mele? Aceasta nu este relația care mi-a fost ‘promisă’ când ne-am căsătorit. Cu cât trece mai mult timp fără asta, cu atât mai mult simt că atracția față de el mă părăsește. Este, de fapt, o trădare din partea lui.” Și-a încheiat povestea în lacrimi, copleșită de frustrare.
În timp ce ceilalți o consolau, mângâindu-i spatele și oferindu-i șervețele, o altă femeie a început să vorbească. Eu eram deja complet absorbită de conversație.
Ea a spus dintr-odată:
„Au trecut trei luni și jumătate de când am fost împreună din punct de vedere sexual și încep să iau în considerare alte variante.”
Am început să mestec salata mai încet, de teamă că zgomotul masticării ar putea bruia povestea captivantă pe care o auzeam. Ea a continuat:
„Asta nu este ceea ce am semnat când ne-am căsătorit, dar expresia ‘la bine și la greu’ încă are o semnificație pentru mine. Dacă nu putem îmbunătăți lucrurile, mi-e teamă că voi deveni cineva care va înșela, iar asta nu este cine vreau să fiu.”
Unul dintre bărbați a intervenit și a spus:
„Ascultă, înțeleg 100%. Două greșeli nu fac un lucru corect, dar golul creat duce la multe alte probleme: blocaje în comunicare, distanțare inconștientă, priviri rătăcitoare și dorința de atingere intimă, chiar dacă este din partea altcuiva. Este un loc teribil într-o căsnicie altfel fericită.”
Unii dintre ceilalți au mărturisit că se simt îndreptățiți să înșele. Totuși, deși asta le rezolvă problema temporar, creează altele noi. Toți au fost de acord, dând din cap.
În cele din urmă, și-au exprimat sentimentele cele mai profunde și s-au pregătit să plece. După ce au ieșit din restaurant, am rămas pe loc, meditând la ceea ce tocmai auzisem. Am realizat, de asemenea, că toți au plecat fără nicio soluție în minte.
Trebuie să fie un sentiment teribil să fii căsătorit cu cineva pe care îl iubești și de care te simți atras în intimitate, dar care nu te dorește la fel de mult. Este, cu siguranță, o tortură. Mai ales dacă problemele medicale au fost excluse și partenerul tău nu face niciun efort să readucă dorința și sexul în relație, chiar și atunci când îți exprimi nevoile cu dragoste și onestitate – asta îți spune multe despre situație.
Sunt curioasă:
Care crezi că este soluția unei astfel de situații? Să înșeli, să divorțezi sau să suferi?
sursa: https://naturalhairworldconfessions.wordpress.com/
