Există un teritoriu ascuns între ceea ce gândește un bărbat în intimitate și ceea ce îți spune cu adevărat. În acel spațiu se ascunde adevărul crud, misterios și adesea inconfortabil despre felul în care faci dragoste. Nu pentru că ar vrea să te mintă, ci pentru că instinctul masculin preferă să evite confruntarea cu fragilitatea ta. Adevărul despre tine în pat rămâne de multe ori nespus, chiar dacă el îți șoptește că ești „cea mai bună”.
Primul lucru pe care nu ți-l va spune niciodată este că ritmul tău trădează totul. Felul în care îți miști corpul, cum respiri, cum cauți sau eviți contactul vizual îi arată exact cât de sigură sau cât de pierdută ești. Dacă te temi să nu fii judecată, el simte asta imediat, chiar dacă nu o recunoaște. Mulți bărbați tac, pentru că nu vor să spulbere iluzia ta de putere, dar în interior știu că faci dragoste cu frâne puse.
Al doilea secret: nu pozițiile spectaculoase îl marchează, ci momentele în care te abandonezi complet. Când renunți la perfecțiune, când nu-ți mai aranjezi părul în mijlocul pasiunii, când lași să se audă un oftat nerușinat, atunci simte că ești autentică. Dar nu îți va spune asta, pentru că i-ar fi teamă să nu crezi că ești „prea mult”.
Mai există ceva și mai ascuns: comparația. Fiecare bărbat, oricât ar nega, are în memorie o hartă a femeilor cu care a fost. În pat, el te așază inconștient lângă umbrele trecutului. Nu îți va recunoaște niciodată că îți măsoară gesturile, intensitatea sau curajul cu ale altcuiva. Tăcerea e modul lui de a te proteja și de a-și proteja propria vanitate.
Poate cel mai dureros adevăr pe care nu-l vei afla din gura lui este că ceea ce îți lipsește nu e tehnica, ci prezența. Poți să știi toată teoria, poți să aplici toate trucurile citite în reviste, dar dacă mintea ta e în altă parte, dacă te gândești cum arăți sau dacă îl judeci, atunci faci dragoste cu jumătate de inimă. El simte asta ca pe un gol, însă va zâmbi și va spune „a fost minunat”, pentru că așa e mai simplu.
Și mai există o taină subtilă: bărbații își doresc să fie conduși uneori, dar nu o recunosc. În adâncul lor, ar vrea să te vadă punându-ți amprenta, cerând, ghidând, îndrăznind. Însă orgoliul masculin nu le permite să admită că le place să fie vulnerabili în fața ta.
Adevărul neauzit e că dragostea fizică e o oglindă. Îți arată cât de liberă, cât de împăcată și cât de conștientă ești de feminitatea ta. Bărbatul de lângă tine vede asta fără cuvinte. Și poate că nu-ți va spune niciodată ce observă, dar reacția lui – cât rămâne, cât te caută, cât se întoarce – e răspunsul la întrebarea pe care nu îndrăznești să o formulezi: „Cum fac eu dragoste, cu adevărat?”
