Azi aș vrea să vă vorbesc despre un fenomen „încântător”, dar adesea frustrant, care este cu siguranță demn de a fi disecat și anume lipsa de respect a bărbaților pentru propriile promisiuni. Cu alte cuvinte, haideți să vedem de ce bărbații nu-și țin promisiunile. Excepțiile sunt confirmarea regulii, nu uitați asta înainte să săriți la atac, domnilor!
Așadar, avem în față un fel de curs accelerat de antrenament pentru răbdare și dezamăgire. Sau, dacă vreți, o problemă care pare să fie ca unul dintre acele bug-uri nerezolvate din software-ul evoluției masculine.
În primul rând, este important să observăm că, atunci când vine vorba de promisiuni, bărbații par să intre într-un univers paralel în care „da” înseamnă „poate”, iar „sigur” înseamnă „niciodată într-o mie de ani”. De ce să se conformeze cu strictețe la promisiunile lor când pot să lase puțin loc pentru interpretare, creând astfel un pic de mister și aventură în viața partenerului lor?
Pare că bărbații au dezvoltat o abilitate impresionantă de a evita cu grație responsabilitatea atunci când vine vorba de îndeplinirea promisiunilor. Oferă acea promisiune fermă doar pentru a-și potoli momentan partenera plină de speranță, dar odată ce au părăsit conversația, promisiunea se transformă instantaneu într-unul dintre acele vise vagi pe care le ai în timpul unei partide de somn agitat.
Dar hai să fim realiști. De ce să-și respecte bărbații promisiunile atunci când pot doar să le spună și nimic mai mult? Ei sunt creatorii de visuri, arhitecții de speranțe, maeștrii promisiunilor nefinalizate. În ochii lor, promisiunile sunt doar cuvinte frumoase aruncate în vânt, nu angajamente sacrosancte de onoare și fidelitate.
Un alt aspect interesant este că bărbații par să aibă o memorie selectivă remarcabilă atunci când vine vorba de promisiuni. Poți fi sigură că își vor aminti detaliile cele mai minuțioase despre meciul lor preferat sau despre mașina ideală, dar când vine vorba de acea promisiune mică pe care ți-au făcut-o cu o săptămână în urmă, e ca și cum s-ar fi evaporat în neant. Dar nu-ți face griji, nu e nimic personal. Pur și simplu, creierul lor masculin conferă prioritate altor informații, cum ar fi algoritmul perfect pentru a marca un gol la FIFA sau cea mai eficientă metodă de a frige micii perfecți.
Și când se confruntă cu întrebări suplimentare despre acele promisiuni uitate, bărbații devin maeștrii în arta întoarcerii armelor. Se transformă în avocați experimentați, întorcând argumentele împotriva partenerului cu o abilitate sclipitoare. De ce să își asume vina pentru uitarea lor când pot să o împingă sub covor sau, mai bine, să o arunce în curtea ta și să se spere că o vei uita, de asemenea?
Așadar, de ce nu-și respectă bărbații promisiunile? Ei bine, motivul este unul destul de simplu și, dacă ar fi să fim onești, destul de amuzant: pentru că nu le place să pună osul la treabă. În schimb, le place să promită, să se joace cu speranțele și apoi să se strecoare în lumea lor, lumea fotbalului, a jocurilor video, a grătarului și a berii cu prietenii, fără să-și bată capul cu responsabilități prea grele. Dar poate, doar poate, dacă ne arătăm destul de insistente și nu ne lăsăm păcălite de farmecul lor, vom reuși să-i aducem din când în când înapoi pe pista promisiunilor lor… sau poate nu.
