Întotdeauna am crezut că soțul meu și cu mine suntem un cuplu perfect, într-un fel de versiune modernă a poveștilor de dragoste. Dar uite că viața are acea tendință ironică de a-ți arăta că, uneori, marea ta poveste de dragoste se transformă într-un episod amuzant de telenovelă. Iar eu am fost în prim-planul unei astfel de telenovele autohtone când am cunoscut-o pe amanta soțului meu.
Încă din capul locului trebuie să recunosc – deși nu-mi convine – că amanta e o femeie incredibil de frumoasă și deșteaptă. Nu mă așteptam să o întâlnesc în persoană, dar, uite, destinul a decis să-mi facă o farsă și să mă aducă în situația absurdă de a-i strânge mâna și de a-i vedea zâmbetul perfect. O femeie care părea să aibă toate calitățile pe care eu le-am pierdut pe undeva în graba zilnică.
Și acum mă întreb, cu o sinceritate amuzantă, ce naiba o fi găsit soțul meu la mine? Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt genul de femeie care să se piardă în complexe de inferioritate, dar când te trezești față în față cu Miss Universitatea Inteligenței și a Frumuseții, e firesc să începi să-ți pui niște întrebări mai puțin ortodoxe.
Așa că, în acea întâlnire forțată, am încercat să nu-mi arăt surprinderea și, evident, să nu se observe că deja mă consideram cu un picior în groapă. Ce să mai, am disimulat cu toate puterile. Am stat și am ascultat-o cu atenție când vorbea, așteptând să aud vreo replică care să-mi redea încrederea în mine. Dar, în schimb, tot ce am auzit a fost o conversație interesantă, amuzantă și plină de inteligență. În timp ce eu mă luptam să îmi găsesc cheile în geantă, ea discuta despre probleme de politică externă combinate cu ultimele descoperiri la nivelul inteligenței materiei, iar eu mă simțeam ca un corigent ce se scârmă în nas în căutarea unei replici cât de cât inteligibile.
Așa că, spuneți și voi, ce să fac? Să mă apuc de studiu? să mă mai înscriu la o facultate sau să-mi fac niște operații estetice? Sau… Ah, de fapt, nu am pus degetul pe rană încă. Întrebarea esențială este alta. Cum de am ajuns în situația asta și ce s-a stricat în relația noastră astfel încât el nu a simțit nevoia să se opună ispitei?
