Draga mea, simt că trebuie să îți împărtășesc o descoperire recentă: soțul tău este o adevărată comoară! Da, ai citit bine. M-am îndrăgostit de el fără să îmi dau seama și acum te întreb: îl mai vrei sau nu?
Stai, nu sări, mai întâi permite-mi să explic puțin situația. Am observat că soțul tău, în ciuda aspectului lui exterior ceva mai… neîngrijit, are un farmec aparte. Într-un mod paradoxal, nevoia lui de tandrețe și de îngrijire m-a atras ca un magnet. Cum? Te întrebi. Ei bine, să vedem.
Știi cum se spune că unii bărbați sunt „bărbați buni”? Ei bine, soțul tău este acel tip de bărbat. Dar nu în sensul în care te-ai aștepta. Nu este bărbatul care te răsfață cu flori și complimente, ci este acel bărbat care te face să te simți vie. Într-un fel ciudat și ușor dezordonat, el emană un aer de mister și aventură.
Însă, trebuie să recunosc, pare că-i lipsește atenția pe care o merită. Da, știu că sună ciudat să îți spun chiar ție asta, dar văd în ochii lui tristețea omului neiubit, a omului căruia nu i se dă importanță și care suferă să fie buricul universului cuiva. Al tău nu este, deja am stabilit asta.
Nu trebuie să te îngrijorezi, nu vreau să îți fur soțul. Sunt conștientă că suntem doar două femei care apreciem același… specimen unic. Dar dacă simți că nu ai suficient timp sau suficientă răbdare cu și pentru el, dă-mi un semn, te asigur că sunt pregătită să mă implic.
Și acum, te rog să mă crezi, nu sunt genul de femeie care își asumă riscuri inutile. Am analizat bine situația și am hotărât că acesta este un risc care merită asumat. Dar asta nu înseamnă că nu îmi plac provocările.
Deci, te rog, ia în considerare aceste cuvinte ca pe o rugăminte cât se poate de serioasă. Dacă tu nu mai ai nevoie de el, nu fii egosită, e păcat să îl faci să sufere când altă femeie (eu, adică) este gata să-l facă fericit!
