Sau povestea de viață care se numește „Și bărbații se vând câteodată”.
Am o verișoară de la mare distanță (să ne înțelegem, tatăl ei este unchiul unui bunic) ceva mai coaptă la vârstă decât mine. Fata asta e cunoscută în neam pentru ghinionul teribil pe care l-a avut în dragoste.
Prima dată, s-a măritat de foarte tânără cu un bărbat la fel de foarte tânăr căruia îi plăceau, de fapt, doamnele foarte bogate. Prin urmare, a lăsat-o pe Vera mea cu buza și burta umflate ca să se căpătuiască. De atunci, i-a intrat ei în cap că trebuie să facă bani cu orice preț. Cu un copil de gât și cu o inimă seacă, verișoară-mea și-a terminat facultatea și s-a pus pe muncă. Dar știți cum? Ca boul la jug. A tras și a tras și a tras ani în șir până când s-a văzut sefuță.
Pe drum, l-a cunoscut pe cel de-al doilea soț al ei, un bărbat complet dependent care o căuta într-o căsnicie tot pe mă-sa, care mamă îi aducea și la treij de ani de mâncare la pat. În mod evident, Vera era împărțită între responsabilitățile de la job și copil, drept pentru care nu avea timp să-i sufle soțului în orezul cu lăptic să nu îl ardă la botișor (am citat direct din Soacra II). Să nu vă uitați chiorâș la Vera că era prea carieristă și prea rece. Era și este o femeie muncitoare și ambițioasă care nu se simte datoare să facă pe menajera soțului. Ca în multe cazuri, ea căuta un partener în căsnicie, el voia o mamă.
