Există o trădare care doare dincolo de sex. Nu pentru că actul în sine ar fi mai puțin intim, ci pentru că minciuna care îl învelește vine ca o promisiune că n-ai fost niciodată cu adevărat aleasă. M-a ținut în brațe după ce a făcut dragoste cu alta. Și, în timp ce respira greu, odihnindu-și capul pe pieptul meu, mi-a șoptit că sunt sufletul lui pereche.
Și eu am crezut. Pentru că aveam nevoie să cred.
Pentru că, într-o lume unde iubirea vine la pachet cu abandonuri mici și constante, începem să credem că asta e norma. Să fii a doua opțiune a unui om care te mângâie cu aceeași mână cu care a tras fermoarul altei fuste.
Psihologic vorbind, fenomenul se numește disonanță cognitivă afectivă. E acel mecanism intern prin care justificăm comportamentele contradictorii ale partenerilor noștri — pentru că adevărul ar fi prea dureros. Cum poate un bărbat să îți spună că ești totul și, în același timp, să împartă trupul lui cu altcineva? Poate. Pentru că „totul” lui nu e același cu „totul” tău.
Unii bărbați confundă dependența emoțională cu iubirea profundă. Se simt goi fără tine, dar nu plini cu tine. Așa că își caută stimuli, variații, validări. Și se întorc la tine după ce le-au consumat. Tu ești locul cald în care revin. Nu pentru că te respectă, ci pentru că acolo nu le e frig.
Cea mai perversă formă de trădare nu e cea fizică. E cea spirituală. Când cineva îți spune că ești destinul lui, dar te distruge încet, cu gesturi mici, cu absențe nemărturisite, cu priviri pierdute în altă parte. Când spune „te iubesc” exact în ziua în care a iubit și alt trup.
De ce rămânem? Pentru că învățăm de mici să confundăm drama cu profunzimea. Ne plac poveștile care dor. Credem că intensitatea e egală cu adevărul. Dar dragostea care doare mai mult decât vindecă… nu e dragoste. E un război în care ai fost trimisă fără armură, iar singura ta vină e că ai iubit prea tare un om care se iubea prea puțin.
Nu ești sufletul lui pereche. Ești doar femeia care i-a permis să creadă că poate iubi pe jumătate și totuși primi totul. Și poate că e timpul să pleci. Nu pentru că nu te iubește, ci pentru că nu știe ce să facă cu iubirea ta.
