În primul rând, nu faceți copii, dacă nu vi-i doriți cu adevărat!
Nu faceți copii dacă nu sunteți pregătiți să-i iubiți necondiționat!
Nu faceți copii, dacă nu sunteți pregătiți să vă schimbați viața toată, complet, iremediabil!
Nu faceți copii dacă nu sunteți pregătiți să le dedicați cel mai mult din timpul, atenția, nervii, spațiul și banii voștri!
Nu faceți copii, dacă nu sunteți gata să renunțați. La ce? La orice, nu contează, în funcție de ce se ivește pe parcurs.
Nu faceți copii, dacă nu sunteți pregătiți pentru tot ce e mai rău, de la nopți nedormite, la boli, spitale, accidente, probleme școlare, în comunitate etc! Nu spun că toți copiii sunt/devin problematici, ci că, inevitabil, la un moment dat tot te lovești măcar de unele dintre aceste aspecte…
Nu faceți copii, dacă nu sunteți pregătiți să suferiți pentru ei! Orice li se întâmplă lor are asupra voastră un efect înmiit, orice durere sau suferință de-a lor pe voi vă va copleși cu o putere infinit mai mare!
Nu faceți copii, dacă nu sunteți pregătiți să acceptați că poate nu vor fi nici cei mai buni, nici cei mai frumoși, nici cei mai deștepți, nici cei mai sănătoși, nici cei mai performanți…
Nu faceți copii, dacă vă gândiți că ei vor realiza ce nu ați putut voi realiza sau dacă sperați ca, prin ei, să vă împliniți voi visurile, în sfârșit!
Nu faceți copii, dacă știți că nu stați bine cu nervii, dacă știți că nu rezistați la frecușuri și emoții de tip roller-coster!
Nu faceți copii, dacă nu puteți accepta că ei sunt alte persoane – și nu un alter-ego al vostru – și că, pe măsură ce cresc, își vor cere dreptul la independență din toate punctele de vedere, fără ca asta să excludă faptul că, atât cât veți trăi, veți fi, în continuare, sprijinul și oaza lor de liniște și de siguranță!
Nu faceți copii doar pentru că așa o să aibă cine să vă aducă un pahar cu apă la bătrânețe!
Nu faceți copii dacă nu sunteți în stare să-i acceptați cu părerile, orientările, dorințele, gusturile și nevoile lor diferite (sau chiar opuse uneori) de alte voastre!
Nu faceți copii dacă vă e frică de provocările lumii în care trăim și veți dori „să-i protejați” complet! Cu cât îi veți „feri” mai mult de interacțiunile cu jungla de afară, cu atât impactul va fi mai dur, loviturile, mai grele și mai greu de gestinat!
Nu faceți copii dacă aveți senzația că, prin ei, vă veți rezolva traumele propriei copilării, căci, de fapt, nu veți face altceva decât să riscați să îi expuneți și pe ei la același tip de experiență negativă.
Nu faceți copii dacă voi însevă/înșivă încă mai copilăriți!
Nu faceți copii dacă nu sunteți, până la urmă, pregătiți să acceptați că aceștia nu sunt „bunurile voastre personale” și nici că nu vă datorează nimic…
