A fost o seară aparent banală, una dintre acele nopți în care te aștepți doar să adormi liniștită lângă omul de lângă tine. Nu era nimic romantic în aer, nici senzual, nici tensionat. Doar liniște. Și apoi a spus-o. Cu seninătate, cu acel zâmbet de adolescent care vrea să pară „deschis la minte”:
„Am o fantezie… cu tine și cu prietena ta. Cred că ar fi interesant.”
A râs. Eu n-am mai putut.
Spunem că vrem onestitate în relații, dar uităm cât de tăioasă poate fi sinceritatea care nu vine din iubire, ci dintr-o formă de egoism travestit în libertate sexuală. Nu era vorba despre dorință în doi. Era despre putere. Despre cât de mult poate testa limitele intimității mele fără ca eu să mă ridic și să plec.
Ce nu înțeleg mulți bărbați e că erotismul nu e despre cât de departe poți merge, ci despre cât de profund poți simți. Fanteziile pot fi motorul dorinței, dar când ele implică rușinea celeilalte persoane, devin abuz. Unul subtil. Unul care nu lasă vânătăi pe piele, ci pe încredere.
Când mi-a spus că și-ar dori să fim trei, nu a făcut-o ca să împărtășească ceva intim, ci ca să testeze dacă voi accepta să-mi micșorez granițele de dragul lui. Era un experiment al loialității mele față de relație. Să vadă cât de departe pot merge eu ca să-l păstrez lângă mine.
În terapie, astfel de comportamente se încadrează adesea în dinamica coercitivă emoțională. Nu ți se spune ce „trebuie” să faci, dar e insinuat. E o formă mascată de manipulare: „dacă ai fi mai deschisă, ai înțelege că e doar o fantezie.” Dar ce faci când fantezia lui e trauma ta?
Și mai e ceva. Femeile știu instinctiv când sunt obiectificate. Nu e nevoie să auzi cuvintele exacte. Le simți. În privirea care te evaluează, în propozițiile care nu caută consens, ci consimțământ grăbit. În tăcerile care te lasă singură în pat, cu întrebarea: „oare nu sunt eu suficientă?”
Nu ești geloasă pentru că ai o problemă. Ești geloasă pentru că el tocmai a spart o barieră sfântă: intimitatea dintre două femei care se sprijină una pe alta. Iar el a intrat acolo cu bocanci plini de noroi și dorințe egoiste.
Poate fantezia lui n-a fost decât o glumă. Sau poate nu. Nu mai contează. Pentru că nu e vorba despre sex în trei. E vorba despre două femei și o singură alegere: să ne respectăm una pe alta sau să fim decoruri într-un film regizat de un bărbat care nu știe ce înseamnă intimitatea reală.
Eu am ales să-mi păstrez prietena. Și pe mine.
