Există un tip aparte de durere pe care o cunosc doar femeile care au fost „aproape iubite”. Femeile cărora li s-a spus: „te iubesc, dar nu pot”, „nu acum”, „nu e momentul”, „nu vreau să te pierd, dar nici nu știu ce vreau”. E o formă lentă de destrămare interioară, un carusel între speranță și dezamăgire, între cuvintele dulci și absențele amare. Pentru că, în fond, nu există suferință mai confuză decât cea provocată de un bărbat care te iubește… dar nu te alege.
Poate că ai fost și tu acolo: în mesajele lui de la miezul nopții, în săruturile lui pline de vinovăție, în promisiunile făcute în șoaptă, în clipele în care ți-a lăsat impresia că e pe punctul să decidă… dar a rămas suspendat între lumi.
Cine sunt, de fapt, bărbații indeciși?
Sunt acei bărbați care nu știu cine sunt, dar vor să fie cineva lângă tine. Sunt sensibili, carismatici, aparent profunzi. Sunt băieții cu trecut complicat, cu inimi „rănite”, cu foste care i-au „distrus” capacitatea de a se angaja emoțional. Dar adevărul e mai dur: indecizia nu e o rană, e o alegere. Și uneori, e o formă de manipulare subtilă.
Psihologic vorbind, un bărbat indecis nu e neapărat un om rău. Dar e un om care fuge de responsabilitate afectivă. El vrea apropiere, dar nu vrea să-și asume. Vrea iubirea ta, dar nu și consecințele ei. Vrea să se simtă dorit, dar nu vrea să se angajeze. Și cel mai adesea, vrea ca tu să fii acolo… în timp ce el explorează dacă există altceva mai bun.
De ce rămânem femeile lângă astfel de bărbați?
Pentru că ne este frică. Frică să acceptăm că am investit sentimente într-un vis care nu se va împlini. Frică de singurătate, frică de eșec. Pentru că ni s-a spus, de mici, că iubirea înseamnă răbdare, sacrificiu, înțelegere. Dar nu ni s-a spus că iubirea adevărată înseamnă și reciprocitate, asumare, prezență.
Rămânem pentru că ne amăgim că „dacă ne iubește, într-o zi ne va alege”. Doar că iubirea, oricât de sinceră ar fi, nu valorează nimic dacă nu vine cu acțiune. A spune „te iubesc” fără să te aleg înseamnă doar că îți recunosc valoarea, dar nu sunt dispus să plătesc prețul implicării.
Alegerea este acțiunea, nu declarația
Când un bărbat te iubește cu adevărat, nu te ține într-un loc intermediar între „poate” și „nu știu”. Nu-ți spune că „te iubește” în timp ce rămâne într-o altă relație. Nu-ți cere răbdare ani la rând, fără să miște un deget. Un bărbat care te iubește și e pregătit pentru tine, te va alege. Clar, asumat, cu toate riscurile. Pentru că știe că tu ești alegerea. Nu un plan de rezervă, nu o mângâiere de duminică, nu un „ce-ar fi fost dacă”.
Cum te vindeci după o astfel de iubire?
Primul pas e să accepți că nu iubirea lui a fost falsă – ci insuficientă. Și că ai dreptul la o iubire care nu te ține într-o așteptare eternă. Vindecarea vine atunci când îți iei înapoi puterea: când înțelegi că a fi aleasă nu este un premiu, ci un minim necesar.
Adevărata ta valoare nu stă în cât de mult poți iubi un bărbat confuz, ci în cât de repede alegi să te retragi dintr-un spațiu care nu te hrănește.
Cuvânt pentru femeia care citește asta
Dacă ești în acea relație în care el îți spune că te iubește, dar nu te alege, întreabă-te: „Eu m-aș alege, dacă aș fi în locul lui?”
Și dacă răspunsul este da, atunci e timpul să alegi tu. Nu să-l convingi. Ci să-ți dai ție iubirea pe care o așteptai de la el.
