Într-o lume în care oamenii își pierd cheile, mințile și uneori și câte-un iubit, un papagal pe nume Nigel a reușit performanța de a se pierde cu totul timp de patru ani… și de a reveni nu doar sănătos, ci și poliglot. Cazul lui a stârnit amuzament și uimire în egală măsură, devenind rapid viral în presa internațională. Iar povestea e pe cât de incredibilă, pe atât de adevărată.
Totul a început în California, în anul 2010, când Nigel, un papagal gri african (African Grey Parrot), cunoscut pentru abilitatea sa de a imita vocile umane cu o acuratețe tulburătoare, a ieșit pe ușă (sau pe geam – rămâne un mister) și s-a făcut nevăzut. Stăpânul său, Darren Chick, un britanic stabilit în State, era devastat: Nigel nu era doar un animal de companie, ci un companion cu accent englezesc impecabil, care ar fi putut da lecții de pronunție chiar și unui prezentator BBC.
Timp de patru ani, nimeni n-a mai știut nimic de Nigel. Apoi, într-o zi din 2014, o dresorare de câini din Torrance, California, pe nume Julissa Sperling, a observat un papagal vorbăreț în fața salonului ei. Dar ceva era… diferit. În loc de „Cheers, mate!”, pasărea scotea „¿Qué pasó, amigo?” și cânta în spaniolă cu un entuziasm demn de un festival de mariachi. Julissa, intrigată, l-a dus la un veterinar, unde s-a descoperit că Nigel era microcipat. Așa s-a ajuns, printr-un fel de „Ancestry.com pentru papagali”, înapoi la Darren Chick.
Întâlnirea a fost emoționantă. Deși Nigel nu mai vorbea engleza și părea că uitase complet accentul britanic, își amintea cu claritate casa. A intrat ca și cum nu plecase niciodată, de parcă lipsise doar până la colț, după o porție de tacos.
Ce s-a întâmplat cu el în acei patru ani? Nimeni nu știe exact. Cel mai probabil, a fost îngrijit de o familie hispanică, de unde și noul său repertoriu lingvistic. Ceea ce știm sigur este că Nigel n-a stat degeaba: a învățat o limbă nouă și s-a întors schimbat, probabil și cu o pasiune pentru salsa și telenovele.
Cazul a fost documentat de mai multe publicații internaționale, inclusiv The Daily Breeze, într-un articol semnat de Sandy Mazza intitulat „Missing parrot returns home speaking Spanish” (13 octombrie 2014). Potrivit sursei, Nigel ar fi repetat constant numele „Larry”, alături de expresii în limba spaniolă precum „¿Qué pasó?” și „¡Hola, cuate!”, semn că a avut parte de o companie umană prietenoasă, poate chiar afectuoasă.
Papagalii gri africani sunt considerați printre cele mai inteligente păsări din lume. Studiile arată că pot învăța până la 1000 de cuvinte și înțeleg concepte precum culoare, număr și formă. Așadar, faptul că Nigel și-a pierdut accentul britanic și l-a înlocuit cu spaniola nu e doar o poveste amuzantă, ci și o dovadă vie a capacității extraordinare de adaptare și învățare a acestor ființe.
Dar poate cel mai frumos aspect al acestei povești este umanitatea ei. Câți dintre noi nu ne-am pierdut, la un moment dat, în propria viață, doar pentru a ne regăsi mai târziu, schimbați, dar poate mai bogați sufletește? Nigel nu s-a întors doar vorbind o altă limbă – s-a întors ca simbol al supraviețuirii, al inteligenței și al legăturii stranii, dar profunde, dintre om și animal.
Așa că, data viitoare când pierzi ceva – fie o umbrelă, fie credința în oameni – amintește-ți de Nigel. Poate că ceea ce pare pierdut nu e decât într-o aventură de învățare. Și poate că se va întoarce, într-o zi, mai colorat, mai înțelept și… vorbind spaniola.
Întrebare finală, pentru voi, cititorii: dacă animalul vostru de companie ar pleca într-o „călătorie inițiatică” de câțiva ani, ce ați vrea să învețe și cum ați vrea să se întoarcă?
