Am învățat această lecție dureroasă într-un mod pe care nu l-aș fi putut anticipa. Cu toate că, la început, am fost primită cu brațele deschise și cu zâmbetul pe buze, am ajuns să înțeleg că gesturile de generozitate nu sunt întotdeauna necondiționate.
Încă din copilărie mi s-a spus că lumea este un loc al dăruirii și că altruismul este un atribut admirabil. Am crescut cu ideea că oamenii buni fac lucruri bune pentru ceilalți fără a aștepta nimic în schimb. Dar viața m-a învățat altfel.
Am întâlnit oameni care m-au susținut, m-au ajutat și m-au încurajat, iar eu le-am primit gesturile de generozitate cu recunoștință și bucurie. Dar, pe măsură ce timpul a trecut, am realizat că aceste acte de bunătate nu erau întotdeauna altruiste. Cei care mi-au oferit la un moment dat aveau așteptări ascunse și dorințe neexprimate, iar când a venit momentul, au cerut să li se întoarcă favorul.
M-am trezit că cei pe care i-am considerat prieteni adevărați m-au abordat cu cereri neașteptate, cerându-mi să le fac favoruri în schimbul celor pe care mi le-au făcut în trecut. Am simțit cum acea greutate a recunoștinței mi-a fost aruncată în față, obligându-mă să răspund la aceste cereri, indiferent cât de grele sau neplăcute ar fi fost.
În acel moment, am înțeles că nimic nu e gratis în această lume și că totul se plătește. Gesturile de generozitate pot fi doar investiții într-un viitor în care cei care le fac își așteaptă recompensa. Este o lecție amară, dar necesară, pe care eu am învățat-o cu greu.
Astfel, am învățat să nu iau niciodată lucrurile de-a gata și să întreb întotdeauna care sunt așteptările ascunse din spatele gesturilor de generozitate.
Dar, în ciuda tuturor acestor experiențe, încă mai cred în frumusețea altruismului și a generozității necondiționate. Cred că lumea este încă plină de oameni buni care fac lucruri bune fără a aștepta nimic în schimb. Este important să nu pierdem speranța și să continuăm să dăruim și să fim recunoscători pentru gesturile de bunătate pe care le primim.
