Pentru că sunt fraieră și pentru că am fost amanta ideală. Nu dați cu piatra! Nu vreau să spun că toate amantele sunt fraiere. Sau că nevestele sunt ușor de fraierit. Vreau doar să spun că eu am fost suficient de fraieră, și o spun asumat, încât să fiu cea mai comodă amantă din lume. Și dacă aș fi nevastă, aș fi ușor de fraierit. Nu pentru că îmi lipsesc neuroni, nu pentru că nu fac sinapse, ci pentru că aleg să cred. Asta este dovada mea suprema de afecțiune.
Nu sunt femeia gesturilor romantice, nu fac declarații și nu gătesc a la francaise, dar aleg să am încredere în partenerul meu. Dacă îmi spune că e cu băieții în oraș, atunci e cu ceata de hăndrălăi după el, golesc beri, măsoară burți, se uită lung după fete, vine acasă. Dacă îmi spune că telefonul la ora dubioasă și cu conversație scurtă și monosilabică e de la maică-sa, îl cred. Dacă îi bârâie whatsappul la 2 dimineața și zice că e Costică trezit din beție, îl cred.
