Există o situație despre care se vorbește mult mai puțin decât despre lipsa orgasmului: femeia ajunge la orgasm, își dă seama că se întâmplă, corpul reacționează, dar plăcerea nu mai vine. Nu este neapărat „un orgasm slab”, nu înseamnă automat lipsă de dorință și nici nu este dovada că partenerul face ceva greșit. În literatura de specialitate, fenomenul este descris drept anhedonie orgasmică, numită și pleasure-dissociative orgasmic disorder (PDOD). Este considerat un fenomen rar și încă insuficient cercetat, dar real.
„Știu că am avut orgasm, dar nu am simțit plăcerea”
Aceasta este, probabil, cea mai derutantă parte a fenomenului. Orgasmul nu reprezintă o singură senzație, ci o combinație complexă de răspunsuri fiziologice, senzoriale și psihologice. În cazul anhedoniei orgasmice, componenta corporală poate fi prezentă, în timp ce experiența subiectivă de plăcere este absentă sau foarte redusă.
International Society for Sexual Medicine descrie exact această disociere: femeia poate ști că ajunge la orgasm, însă plăcerea asociată climaxului lipsește. Fenomenul nu presupune obligatoriu pierderea libidoului.
Aici apare și o confuzie importantă. Anorgasmia înseamnă dificultatea sau imposibilitatea de a ajunge la orgasm. Anhedonia orgasmică este diferită: orgasmul apare, dar „recompensa” subiectivă care ar trebui să-l însoțească este absentă. Literatura medicală recentă tratează „orgasmul fără plăcere” ca una dintre dimensiunile posibile ale tulburărilor orgasmice feminine.
De ce se poate întâmpla?
Nu există o singură cauză demonstrată și nici un test simplu care să spună: „aceasta este problema”. Tocmai de aceea, abordarea trebuie să fie individualizată.
Una dintre piste este sistemul nervos și modul în care creierul procesează recompensa și plăcerea. Specialiștii au discutat posibilitatea unei deconectări între răspunsul fiziologic la stimularea sexuală și mecanismele cerebrale care transformă senzația în plăcere. Dopamina, implicată în sistemele de recompensă, a fost propusă ca unul dintre mecanismele posibile, însă cercetarea asupra anhedoniei orgasmice este încă limitată.
O altă pistă este medicația. Antidepresivele din categoria SSRI sunt bine cunoscute pentru faptul că pot produce efecte adverse sexuale, inclusiv dificultăți de orgasm și reducerea intensității experienței sexuale. Unele antipsihotice și alte medicamente pot influența, de asemenea, funcția sexuală.
Și aici există un semnal de alarmă foarte simplu: dacă problema a apărut după introducerea unui medicament sau după schimbarea dozei, nu trebuie ignorată această coincidență. Soluția nu este însă întreruperea tratamentului de una singură. Medicamentul trebuie discutat cu medicul care l-a prescris.
Hormonii pot schimba experiența orgasmului
Perimenopauza și menopauza pot modifica radical răspunsul sexual al organismului. Scăderea estrogenului poate reduce fluxul sanguin genital, poate favoriza uscăciunea vaginală și poate diminua sensibilitatea, ceea ce poate face ca excitarea și orgasmul să necesite mai mult timp sau să fie mai puțin intense.
Asta nu înseamnă că orice orgasm „plat” după 40 sau 50 de ani este cauzat de menopauză. Înseamnă doar că schimbările hormonale reprezintă una dintre cauzele care merită evaluate atunci când simptomul apare în aceeași perioadă.
De asemenea, afecțiuni precum diabetul, bolile neurologice, anumite probleme endocrine, depresia sau alte boli cronice pot influența funcția sexuală. Problemele nervilor pelvieni sau modificările apărute după intervenții chirurgicale în regiunea pelviană pot avea, la rândul lor, un rol.
Uneori problema nu începe în dormitor
Stresul cronic, anxietatea, depresia, problemele de cuplu, lipsa sentimentului de siguranță sau experiențele sexuale negative pot modifica răspunsul sexual. Asta nu înseamnă că femeii „îi este totul în cap”. Creierul face parte din sistemul sexual, iar plăcerea este o experiență neurobiologică, nu doar o reacție mecanică a organelor genitale.
Mai mult, anhedonia în sens larg — pierderea capacității de a simți plăcere în activități care înainte produceau satisfacție — poate apărea în depresie și în alte tulburări. Dacă lipsa plăcerii nu se limitează la orgasm, ci se extinde la mâncare, muzică, apropiere emoțională sau alte lucruri care înainte făceau plăcere, acesta este un motiv suplimentar pentru o evaluare medicală și psihologică.
Ce poate face femeia care trece prin asta?
Primul pas nu este să cumpere un supliment „pentru orgasm”, ci să încerce să afle ce s-a schimbat.
A apărut brusc sau treptat? A existat înainte o perioadă în care orgasmul era plăcut? Se întâmplă de fiecare dată sau numai în anumite situații? A început după un medicament nou? Există uscăciune, durere, amorțeală sau alte modificări fizice? Au apărut simultan anxietatea, depresia, epuizarea sau schimbări importante în relație?
Un consult ginecologic poate fi un început bun, iar în funcție de situație pot fi implicați un medic specializat în medicina sexuală, un specialist în sănătate mintală sau un fizioterapeut specializat în planșeul pelvian. Evaluarea poate include istoricul medical și sexual, examinarea fizică și, atunci când există motive, investigații pentru afecțiuni sau dezechilibre care ar putea contribui la simptom.
Tratamentul depinde de cauză. Poate însemna ajustarea unei medicații, tratarea unei probleme medicale, psihoterapie sau terapie sexuală, intervenții asupra planșeului pelvian ori schimbarea modului în care este abordată stimularea sexuală. Organizațiile medicale recomandă, de asemenea, comunicarea cu partenerul și explorarea diferitelor forme de stimulare, fără transformarea orgasmului într-un examen care trebuie „trecut”.
Pentru femeile aflate în perioada menopauzei, dacă există uscăciune sau durere, tratamentul acestor simptome poate fi important pentru recuperarea confortului și a funcției sexuale. Terapia hormonală sau estrogenul vaginal nu sunt soluții universale pentru orgasmul fără plăcere și nu trebuie începute automat; indicația depinde de simptome, istoricul medical și riscurile individuale.
Cel mai important semnal: nu trebuie să te prefaci că este normal
Un orgasm fără plăcere nu înseamnă că femeia este „defectă”, că nu-și mai iubește partenerul sau că relația este condamnată. Dar dacă schimbarea este persistentă, nou apărută sau o afectează emoțional, merită investigată.
Și există un motiv pentru care problema trebuie luată în serios: sexualitatea nu este separată de restul organismului. Medicamentele, hormonii, sistemul nervos, sănătatea mintală, circulația, planșeul pelvian și relațiile interpersonale pot participa la aceeași experiență.
Uneori, cel mai tulburător lucru nu este că orgasmul a dispărut.
Este că a rămas acolo, dar plăcerea a dispărut din el.
