Trecerea febrei Georgesciene a presupus trezirea în conștiință, dar urmele ei au lăsat sechele într-o societate divizată și pregătită parcă de o viitoare explozie iminentă. Omul a cugetat – și nu mă refer la omul Călin Georgescu care a dat deja dovadă de lipsa cugetului, mă refer la omul de rând care a trecut de la extaz la agonie și care a înțeles că salvarea nu are cum să ajungă la timp într-o societate construită pe haos și pe furtișag.
Ani de zile la rând s-a vorbit despre o ciumă roșie ascunsă la vedere și asta pentru că de acolo, de la vedere, și-a stiut juca rolul sfidător în fața celor ce încă mai speră și acum la o societate normală, la o societate capabilă să ia decizii colective care să o favorizeze într-un ceas al XII-lea, care să o trezească la timp pe distinsa doamnă conștiință îmbătată la propriu cu vinuleț de Moldova și cu pălincă falsificată din Transilvania și, de ce nu, cu praz și țuică îndoită din regat sau din Oltenia sau de unde o mai țâșni suveranism de joasă speță, fără de carte și, evident, fătă de parte și asta doar pentru că mulți mai sunt, domnule, și prea puțini mai au capacitatea de a înțelege ce li se întâmplă acum și în vecii vecilor amin și de la capăt!
Pe ulița asta prăfuită sau mocirlită, uliță tributară vremurilor ploioase sau, după caz, însorite cu un sfrijit de soare ce se vrea ca țara însăși, pe această cale ce vine de la dacii liberi și se duce drept în gard, pe cărarea asta fără de margini, plină de virtuoși în ale minciunii și ale hoției, pe un astfel de drum nu ai cum, nenicule, nu ai cum, neică, să răzbești și să ieși la liman după ce ai spart găleata primită de la -sedeu și d-zeu, după ce ai gătat făina din pungă și te uiți într-însa precum vițelul la poarta nouă, ca să nu zic precum boul ce zace la picioarele conștiinței colective și nu se vrea a se lăsa dus cu sorcova și nici cu vesela aia de a trecut de la chat la parlament, așa precum trece o rândunică de la costum la palton, când nu vrea să se spele de păcate pe la colț de cameră părăsită…
Hai să vă explic și să o fac pentru că nici nu am pretenția să înțelegeți toate cioacele strecurate în acest text care vă sugerează cât de prost sunt pentru că sunt încă de al vostru. Dau unii cu sictir și mai dau cu jula și voi cu admirație și cu plecăciune, ca la înalta poartă, dau unii cu tupeu și vă înnoadă mințile pentru că dezlegate nu-și au rostul și nici nu-și găsesc calea, dau în voi cu promisiuni de naționalizare și vă tot vând gogoși care mai de care spoite cu ciucalată și, mai la urmă, cu rahat, că nu băgați de seamă când vi se vâră mu*a dată cu împrumut la pesedeu îndărăt sau în dos sau pe unde vă mai încape.
Soluție n-am! Voi aveți?
