Viața este plină de întâlniri și despărțiri, de oameni care ne intră și ne ies din existență, de legături care se formează și se rup. Uneori, ne atașăm profund de cineva, îl iubim cu toată ființa noastră, îl considerăm sufletul nostru pereche, dar totuși, nu putem să îl păstrăm lângă noi pentru totdeauna. De ce se întâmplă asta? De ce unii oameni sunt doar trecători în viața noastră, indiferent cât de mult i-am iubi?
Un posibil răspuns este că fiecare om are un rol și un scop în viața noastră, dar nu toți au același grad de importanță sau durabilitate. Unii oameni vin în viața noastră pentru a ne învăța ceva, pentru a ne ajuta să creștem, pentru a ne inspira sau a ne provoca. Ei sunt ca niște profesori sau mentori spirituali, care ne oferă lecții prețioase, dar care nu rămân alături de noi mai mult decât este necesar. Alți oameni vin în viața noastră pentru a ne împărtăși bucuria, pentru a ne oferi companie, pentru a ne susține sau a ne consola. Ei sunt ca niște prieteni sau frați de suflet, care ne aduc fericire și alinare, dar care nu pot să ne satisfacă toate nevoile sau așteptările. Și alți oameni vin în viața noastră pentru a ne iubi, pentru a ne completa, pentru a ne armoniza sau a ne transforma. Ei sunt ca niște parteneri sau suflete pereche, care ne fac să simțim dragoste și pasiune, dar care nu pot să ne garanteze eternitatea sau exclusivitatea.
Toți acești oameni au un sens și o valoare în viața noastră, dar nu toți sunt meniți să rămână cu noi până la capăt. Uneori, drumurile noastre se despart din cauza unor circumstanțe neprevăzute, din cauza unor schimbări personale sau din cauza unor incompatibilități ireconciliabile. Alteori, noi înșine alegem să renunțăm la cineva, din cauza unor conflicte nerezolvate, din cauza unor răni adânci sau din cauza unor dorințe diferite. Și alteori, pur și simplu simțim că legătura noastră s-a epuizat, că am primit sau am dat tot ce era de primit sau de dat, că am învățat sau am predat tot ce era de învățat sau de predat.
Indiferent de motivul pentru care unii oameni devin doar trecători în viața noastră, nu trebuie să îi regretăm sau să îi uităm. Ei au făcut parte din povestea noastră și au lăsat o amprentă în sufletul nostru. Ei ne-au oferit ceea ce aveau ei mai bun și au primit ceea ce aveam noi mai bun. Ei au fost daruri ale Universului pentru noi și noi am fost daruri ale Universului pentru ei. Nu trebuie să îi blamăm sau să îi urâm pentru că au plecat sau pentru că i-am pierdut. Ei au plecat sau i-am pierdut pentru că așa trebuia să fie, pentru că așa era scris în destinul nostru și al lor. Nu trebuie să îi invidiem sau să îi dorim înapoi pe cei care au rămas cu ei sau pe cei care i-au înlocuit pe ei. Ei au rămas cu ei sau i-au înlocuit pe ei pentru că așa era potrivit pentru ei și pentru noi.
Ce trebuie să facem este să le mulțumim pentru tot ce ne-au dat, să le cerem iertare pentru tot ce le-am făcut, să le dorim tot binele din lume și să le spunem la revedere cu dragoste și recunoștință. Apoi, să ne continuăm drumul nostru, cu speranța și încrederea că vom întâlni alți oameni care ne vor fi alături, fie pentru o clipă, fie pentru o viață. Și să nu uităm niciodată că noi suntem singurii responsabili pentru fericirea noastră, că noi suntem singurii stăpâni ai vieții noastre și că noi suntem singurii creatori ai karmei noastre.
